Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Lector
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Inedit Aurel Dumitrașcu – Un drum (2)

admin, 28/04/2022

Gura Humorului. În ziua de 23 august, ți se pare un oraș străin și rău.
Doi soldați beți se agață de un tânăr și acesta din urmă se apără lovindu-i până la însângerare fețele și prostia. Oamenii privesc de parcă s-ar gândi cum cad frunzele.
Piața e verde și roșie și femeile acelea grase te invită să cumperi.
În autogară, aşteptând să luați un autobuz spre Câmpulung Moldovenesc, câţiva oameni se bat precum chiorii, lovindu-se cu coase, cu halbe de bere, trăgându-se de păr și izbindu-se de lăzi și de caldarâm. Atâta silă poate aduna ochiul tău privind sălbăticia și nimicnicia!
Te așezi pe sacul cu unul din corturi și-i scrii Tudoriței.
Plouă mărunt. O ploaie mocănească, slută de inadecvare.
Până la urmă ajungeți cu un tren personal în Câmpulung Moldovenesc.
Aceeași ploaie și aceleași zâmbete. Urcați cincisprezece kilometri, prin ploaie, pe un drum sinuos și noroios, veseli totuși. Muntele, casele câmpulungenilor, copacii mustoși. Și apa. Și pietrele. Și o căprioară la marginea unei păduri – o bucată de lună..
În timp ce coborai, sâmbătă, culmea Stânişoarei, deși limpezit de drum și singurătate, ți-a fost teamă să nu înnebunești. Aceleași repetate cuvinte aparţinând alor tăi te duseseră într-o stare de nedescris, o epuizare psihică extremă.
Poate că plecarea te-a salvat.
Urcând spre Rarău, ți-a fost teamă de tine din nou. Ți-a fost teamă și, ca să uiți, i-ai surâs morții. Ea semăna cu un pod, dar trecea peste o nălucă.
Vârful muntelui era-nvăluit într-o ceață groasă. Era rece și Pietrele Doamnei nu păstrau nimic din cumințenia ce le-o știai din ilustrate. Păreau lovite și dezorientate printre brazii aceia strălucind de apă, în timp ce ploaia continua să cadă precum o boală.
Ați băut cafea și bere în restaurantul hotelului, ascultând muzică și uitându-vă la femei. I-ai scris câteva rânduri Tudoriței pentru a te despărți de ceață.
Se anunța o noapte foarte rece și erați dispuși s-o treceți proliferând încrederea drept seninătate. Liniștea muntelui, în ciuda unei anumite ostilități meteorologice, îți dăruia detașarea necesară pentru a te hârjoni cu gândurile zeilor.
Îți rămăsese în minte limpezimea izvoarelor de pe Rarău, o limpezime aproape anormală. Ai băut apă din toate, în liniște. La începutul acelei nopți, limpezimea izvoarelor întâlnite în drum te încălzea.
Ați instalat corturile după o culme, între brazi, feriți de vântul nespus de rece care secera. Era totul foarte ud și ați aprins greu focul. Dar victoria focului însemna înfrângerea acelei nopți.
Prietenii tăi erau liniștiți și preocupați de treburile gospodărești specifice acestui fel de turism, focul încălzea ceaunul cu o mâncare de mazăre gustoasă.
Totuși n-a mai plouat toată noaptea. Și, feriți de vânt, parcă nu a fost prea rece în cort. Înveliți în saci de dormit, cu multe pulovere pe voi, ați dormit ca niște copii.
Tu ai dormit cu Radu, într-un cort roșu și încălzit de respirația voastră.
O noapte pe Rarău, o noapte de la care ai învățat că omului îi este teamă de frig dar sfârşeşte prin a se împrieteni cu dracii.
Cețurile vă închideau parcă. Auzeai vântul umflând pădurea și rafalele de ploaie prăvălite peste cortul vostru.
Focul a murit spre miezul-nopţii. Era singur și nu mai putea trăi.

 

Din volumul în curs de apariție
„Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1970 – 1982“

Inedit aurel dumitrascucampulung moldovenescpietrele doamneiraraustanisoaratudorita

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1977“ (2)

02/11/202102/11/2021

În Arhiva „Aurel Dumitrașcu“, se păstrează, pe lângă numeroase manuscrise și dactilograme cuprinzând poemele, și o serie de jurnale inedite scrise pe caiete mari, studențești. Recuperarea acestora a fost pentru noi prioritară, mai ales că, din punct de vedere cronologic, vorbim de primele jurnale (perioada 1974 – 1978) ale poetului…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Pe Pământ, într-un orășel de munte…“

05/11/202205/11/2022

Începuse „Un caz de mutilare“ a lui Greene. Stătea întins pe patul din bucătărie, mişcându-se din când în când și scărpinându-se. Soarele neiertător îi arsese pielea și avea mâncărimi. Părul netuns îi venea în ochi dar nu-l aranja, părea a fi tânăr, indiferent și liniștit. Pisica, lângă pat, cu ochii…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Vocația poetică a lui Dumitrașcu nu mai poate fi pusă niciodată la îndoială! Nici de el însuși.“

01/04/2023

1 octombrie 1987   Dragul meu[1],   După defilare, cam pe 28 august, mi-ai expediat o scrisoare penibilă, ca să nu zic de prost-gust. Probabil că o aveai în sufletul tău și până la urmă tot trebuia să mi-o trimiți. Sigur, ai libertatea să crezi că toată lumea mimează amărăciunea,…

Read More

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aurel Dumitrascu

©2023 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes