BIENALA DE ARTĂ PLASTICĂ „LASCĂR VOREL“[1]
Joi, [7 septembrie] 1989
Draga mea dulce,
Poate că n-o să-ți scriu în fiecare zi, nici nu-mi propusesem una ca asta, însă, uite, am și-n seara aceasta dor de vorbă cu tine. Poate și pentru că e cald în casă. Afară, însă, e foarte rece. Mai rece decât ieri. Parc-ar fi nins pe munți. M-am uitat în zare, dar n-am văzut nimic.
Ascultând buletinele de știri străine și ce scriu ziarele și revistele despre ce e România sub dictatură, mi-a fost și mai rușine că trăim asemenea ani și că suntem români. Dar asta nu înseamnă c-aș vrea să fiu altceva.
Sfidarea demnității și teroarea îl fac legendar în minus pe Nabucodonosorul de la București.
Dar ar fi mai bine să nu-ți repet astfel de lucruri.
Mai bine îți vorbesc de prune. Am dat iama prin ele. Sunt dulci sau se prefac dulci. Mama și-a oprit exploatarea corcodușelor de către om și probabil că este epuizată. Nu i-am recomandat telejurnalul ca întremant.
Am și scris câte ceva. Tatonăm, însă, încă.
Mi-am recitit cărțile.
Mustesc de talent.
Mi se-ntâmplă să cred că sunt un poet admirabil prea cenzurat (de Cenzură). Nu mă potolesc uşor, constat.
Ca să nu pierd legătura cu cuvintele, am citit două povestiri de John Cheever[2]. Și m-a apucat un dor năstrușnic de Virginia Woolf. Voi citi „Între acte“.
Pe la 10.30, m-am dus până la liceu.
Mama Mariei m-a oprit pe drum ca să-mi mulțumească pentru cât an umblat pentru serviciu. Zicea că a simțit și ea inexplicabila ostilitate a fiicei. Punct.
Am găsit-o pe doamna Lungu la școală. Era tot dulce. Asculta „Modern Talking“[3]. Eu n-am ascultat. Am privit-o și am trăncănit.
Dincolo, în cancelarie, era și legionarul securist.
O învățătoare, fostă și studentă, a zis: „Te-am auzit într-o seară la Europa liberă“. Da.
I-am mai dat câteva informații legionarului turnător. De când am plecat eu, deh, a cam șomat. Ce să mai informeze!?
Stai, vreau să-ți spun ceva: te iubesc!
Pot continua.
Mi-a fost frig pe drum. Era foarte rece. Am zis: „ Lasă, să-ți mai fie și frig!” Niște nori de pe cer au zis la fel.
Colegul „Cățel“ auzise că fac nuntă. O, nu! În cer?!
Mâine e Sfânta Maria. Poate că va veni și John[4] pe aici. S-ar putea să vină și puștoaicele. Dar eu aș vrea să mă duc singur la alune. Și să se încălzească puțin.
Acum, spre seară, au oprit și curentul o vreme. Mi-am reamintit brusc enervările zilnice la care m-au supus în anii din urmă aceste întreruperi. Am blestemat întreaga lor șleahtă. Cum să te readaptezi la lumânare?! Mort, da, e posibil! Dar eram viu.
Ce chinuit am fost ani în șir, toamne în șir, ierni în șir. Partidul a făcut totul ca să mă îmbolnăvească. Nu am nicio fărâmă de glorie să-i mai ofer.
Cândva credeam că partidul e ca oamenii. Pe dracu! Eram așa de naiv în „umanismul“ meu!
Numai poezia și dragostea m-au ajutat să rămân viu. Și mama, cred, nu o dată.
Azi am ascultat și o piesă cu Garry Glitter[5]. Prin anii ’70, deși se scria că e un cântăreț incult, îmi plăceau mult câteva piese de-ale lui. Se auzea în special bateria. Azi am reascultat una din piesele acelea. Radu Theodor mi-a oferit-o.
Despre puhoi, ce să-ți spun?! A slăbit, e pe ducă! Dar nici urmă de hulboane. Nici nu știu câte puteri mai avem ca să facem altele.
„Vine vara/bine-mi pare/eu în gârlă/stau cu Dana“. Rimă imperfectă. Realitate evidentă.
Întrebare: da’ ei se mai plimbă?! Îi sărut, inocenții!
Uneori îmi amintesc și cuvântul „țușcambine“. Ai un haz, când mi-l pronunți! Nu știu de ce, dar, când ești mai încolo de mine, îmi zăpăcești simțurile mai zburătăcitor. Dormi, poete, dacă mai poți! Uite, este aici un zid; dă-te, poete, cu capul de el! „Nu!” zici tu.
Și noaptea trece fără de tine din nou.
Poate că voi izbuti să scriu și „Regina nopții“.
Acum, gata, dormi și tu, că-ți strică ferestrele pălăvrăgelile mele!
Te sărut, „de la Nistru pân’ la Tisa“!
Aurel
[1] Antet.
[2] John William Cheever (1912 – 1982) prozator american. Supranumit „Un Cehov al periferiilor“.
[3] „Modern Talking“ – grup german synthpop format din Dieter Bohlen și Thomas Anders.
[4] Ionel Dumitrașcu, fratele poetului.
[5] Gary Glitter (n. 1944) – numele de scenă al lui Paul Francis Gadd, un cântăreț și compozitor englez de glam rock.
