INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Azi e și ziua frumuseții! Să visezi bucurii în ziua aceasta!“

8 martie 1988

Draga mea,

Nu, nu sunt mut! Chiar, cum ar suna: Dumitrașcu cel Mut? Sau Muc cel Mic?!
N-am putut să-ți scriu mai repede [paranteză: dar nici tu n-ai răspuns scrisorii mele, până acum!]. Am plecat, vineri, la Iași. Din cauza viscolului, am ajuns după ora 15 acolo (plecasem la 6.45!). Am rămas și a doua zi, dar nici atunci n-am putut lua diploma. Irina mi-a ținut de urât. Am revenit aici duminică, pentru ca ieri după-amiază să plec din nou la Iași.
Aproape toate propozițiile sau frazele acestui început de scrisoare „practică“ perfectul compus. Mă banalizez în plan epistolar? Nu, nu cred, dar prea am plecat pe neașteptate, prea am probleme cu hârtiile mutării. Ca să nu mai spun că nu mă simt deloc bine în dezordinea de la Adrian. Bine, am acceptat acest provizorat pentru început (acest început), însă nu-s obișnuit decât cu propriile-mi incomodități.
Să nu uit două lucruri: domnul Afloarei mi-a spus că pentru examenul de treaptă se cere și istoria de clasa a 8-a! Știai?! Și i-am scris Ilenei Budăi să vină să-ți aducă manualele de latină (+ traducerile), pentru că a promis. Altceva: nu te complica deloc cu prea multe cărți. Este foarte bine dacă știi totul (deh!) la nivelul manualelor. Deci învață mereu în acest sens.
Vino duminică la mine, pentru că voi veni sâmbătă după-amiază până acasă! Din câte știu, nu lucrez duminică, deci voi putea pleca. Ia cu tine și cărți / caiete – pentru a mai vorbi în perspectiva examenelor.
Mi-e dor de tine, boboacă! Ești între foarte puținii oameni de acolo de care mi-e dor, la care mă gândesc cu dragoste întotdeauna.
Am să-ți scriu cu totul altfel, după ce voi sta singur, în casa mea! Mâine-dimineață am fost chemat să mi se dea casă. Ar fi minunat să se rezolve și problema aceasta. Pentru că nu voi accepta într-un cartier mărginaș. Voi vedea eu.
Azi e și ziua frumuseții! De aceea țineam să te omagiez neapărat, deși-s foarte obosit. Drumul la Iași, repetat la numai o zi, m-a obosit. Asta e!
Vom mai vorbi duminică! Am să-ți aduc atunci un dar pentru această zi.
Noapte bună! Și să visezi bucurii în ziua aceasta!

Aurel

P.S. – Ioana – Ionica să nu fie supărată! Îi voi scrie și ei! În curând!

A.