În toamna anului 1989, cu doar trei luni înainte de Revoluție, Aurel Dumitrașcu îi scria iubitei sale, referindu-se la prietenul său, Adrian Alui Gheorghe: „(…) poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir.“
La ce să se fi referit oare răzvrătitul poet din Sabasa?
Răspunsul îl găsim cercetînd cu atenție Arhiva Aurel Dumitrașcu, în care, printre multe alte documente inedite, se păstrează și un dosar intitulat sugestiv „Mulțumim din inimă Partidului!“, dosar cuprinzînd o serie de cupuri din presa vremii. Din acest dosar am selectat, pentru deplina lămurire a cititorilor, o serie de „ode“ semnate de prietenii apropiați ai lui Aurel Dumitrașcu:

„VĂZDUH CU TREI CULORI

 

E patria durată în cursul vremii, dreaptă
această prelungire a sufletului în flori
în care îngenunchind îndemnurile spadei
a căpătat simbolic văzduhul trei culori

 

Un rîu îi bate pulsul, un munte o înalţă
Spre nemurirea clipei în ritmul îndrănzneţ
Spre cerul alb de păsări, menit pentru viață
Şi ridicat la rangul de cer de Voroneț

 

E patria purtată în braţ de macarale
Zidită-n viaducte pornite-n viitor
pe-o liră d e granit ecoul taie cale
spre chipul ei de mîine, urcînd din tricolor

Adrian Alui Gheorghe
1975“

 

„REVOLUȚIA SE AFLĂ ÎN CURS

 

Lumea nu e gata de vis
încă pe stîlpi neoanele se sparg de vînt
călătorul care se leapădă de drum
își părăsește tălpile
și începe să zboare la întîmplare
pînă nu se vor umple pumnii deschiși
spre luna cu strălucitoare beteală
pînă veninul va rîde prin piepturile porumbeilor
mai e o zi ca celelalte
Revoluția se află în curs.

Adrian Alui Gheorghe
1979“

 

„PE VATRĂ DE OASE ȘI FLORI

 

Ascultă cu urechea pămîntul
și vei auzi grîul plesnind
pe vatra de oase și flori
îngropată, acolo se coace
mireasma și lumina soarelui,
acolo patria devine
perpetuă creștere.

Adrian Alui Gheorghe
1979“

 

„PATRIA NESFÎRȘITĂ

 

Istoria își poartă cămașa de trudă
Se poate auzi lumina în munți explodînd
Pasăre imensă timpul uită să mai zboare
Patria e mîndria de a nu ne ști rătăcind.

 

Peste frunți de Carpați a răsărit un nou crez
Și-o altă constelație coboară în noi
Un popor se utiă în urmă dorindu-și
O lume fără de tranșee și fără mașini de război

 

Și se vrea tot mai limpede totul
În ploaia de lumină pulverizînd pe cîmpie
Pentru fiecare patria nesfîrșită, rămîne
Că patria iată e-această flacără vie.

 

Daniel Corbu
1978“

 

„PRECUM UN RÎU

 

Ni-i patria un ochi deschis
și un izvor de veșnică rodire
o mînă vrednică de neînvins
și-un mugure ce crește-n nemurire.

 

Sîntem dovada unui timp eroic
ce-și crește fiii-n așezare
noi sîntem trup luminii
pe care-o pasăre călătorește-n zare

 

și spune lumii cum sîntem
de neam, de țară și îndemn
precum un rîu cu brațele-n amiază
lîngă partid cu mintea trează.

 

Gheorghe Simon
1979“

 

„DOUĂZECI ȘI TREI DE MILIOANE

 

iată voiam să scriu dspre tine
patrie și gîndul îmi zboară la prieteni
la cei care scot șarjele fierbinți, șarjele
de metal, șarjele de pîine, șarjele de cărbune
iată, gîndul meu îmi zboară la prietenii
care se bucură de împlinirea grîului
ce împlinirea strugurilor de brumă
de dimineața dimineților noastre
patrie
nu știu să scriu dspre tine, patrie
cum nu știu să scriu despre mama, despre
dragostea ei nici un vers deși port sărutarea ei
pe frunte, mereu, ca un îndemn la muncă
un îndemn spre lumină
patrie
niciodată nu voi veni în fața ta singur
douăzeci și trei de milioane de prieteni sînt cu mine
și venim să-ți încredințăm jurămîntul nostru
de credință.

Nicolae Sava
1979“

 

„POEM DESPRE OAMENII CANALULUI

 

Despre Canal, inginerii vă vor pune la dispoziție
date riguros științifice, dosare
și planșe hărți în relief, scheme și cifre matematice
complicate, termeni abstracți, date și cifre din nou și rapoarte
și procese verbale, o dumbravă de file încopciate și
parafate, ștampilate, concise,
foarte concrete și cifre din nou cu multe zecimale, rapoarte
din nou și cifre din nou, dar
în nici una din datele acestea, din cifrele acestor dosare nu
zîmbesc prietenii mei, oamenii Canalului din punctul
Agigea
în nici unul din rapoartele acestea nu se aude un glas
de bărbat, de femeie, de om al
Canalului, nu se aude respirația lor după muncă, chiotul de
victorie și vorbele aruncate din cabinele basculantelor,
buldozerelor, excavatoarelor, belazurilor, ladromelor,
valelor, macaralelor, vorbele aruncate în necaz și plăcere,
în furie și în grabă, înjurăturile
și vorbele dulci strecurate prin avalanșa de saluturi seci
sau fierbinți nici un  hohot de rîs
sănătos în aceste rapoarte, nici o lacrimă tîrzie – nimeni
să nu creadă că mitul lui Manole e o simplă legendă –
de aceea scriu
acest poem liber despre oamenii Canalului din punctul
Agigea
oamenii cu care am scris metafore în pămînt și piatră
la țărmul mării, cu care
am zîmbit și am rîs în hohote, cu care am înotat
în noroi și am
mers la cantină cu care am băut un munte de sticle
și am fumat un milion de țigări, despre oamenii aceștia
cu respect și plăcere, cu sănii și brazi vreau să scriu
să se știe că numai ei,
OAMENII CANALULUI  trăiesc mai adevărat decît toate
rapoartele,
schemele, cifrele și datele riguros științifice de aceea
vă scriu despre
oamenii care lucrează în punctul Agigea, cunoscuți
și necunoscuți
eroi anonimi, prietenii mei de aici și dintotdeauna,
vă scriu despre șoferii autobasculantelor de șaișpe tone,
despre acei care trec acum pe la

DIG ZECE DIG SUD SITORMAN DANA ZERO DIG PATRU
SALAND
vă scriu despre PAVEL NIȚĂ care a mutat un munte de piatră,
de l-ar fi dus în Moldova s-ar fi numit muntele Niță,
despre maiștrii VIDINARU PLATON ROISIN CAIBULA și
nea SIȘU, despre
inginerii MICU MINUȚ TANASA COJOCARU VÎLCEANU
MARIN și AIVAS vă scriu și mîna se
bucură  despre impegați și șefi de coloană IRIMIA
DIACONU AHMED TODORIȚA COJOCARAȘU veniți din
Moldova, din Neamț,
despre ei vă scriu ca despre frații mei mai mari, de șoferi
dar din nou să mai scriu, ei mută geografia din loc și
se numesc
frații CREȚU GHEORGHICA JUNGHIU FEDELEȘ FARCAȘANU
CHIRILĂ POPA CAUCA ONU CIOFU BALAN LUNGU
MUNTEANU BORSUC NASTASE ATODIRESEI
CRISTESCU CHITIC GAVRILOAIA prieteni ai mei și ai tuturor
oamenilor, despre ei vă scriu
acest poem liber și neîncăpător pentru faptele lor
minunate din TRONSON, din pt 3, pt 4, mai drept, pt 1, pt 6,
ecluză și alte
cote ale conștinței revoluționare, despre acești
oameni cu care am desfințat calendarele și orele zilelor,
cu care
am muncit și am stat la sfat și la vorbă degeaba, cu care-am
urît și iubit în taină ploile din Agigea
și toate celelalte plăcute ochiului și simțurilor noastre
foarte omenești, oameni cu care-am descoperit noi anotimpuri
cel al muncii, cu care-am descoperit noi
continente, cel al prieteniei, cu care am plîns și-am iubit.

Despre Canal, inginerii vă vor pune la dispoziție date riguros
științifice, dar despre OAMENI vă va vorbi piatra,
pămîntul,
– faptele încrustate în ele vor fi pentru totdeauna – așa
am gîndit cînd am scris poemul acesta liber
cu iubire și patimă, cu sănii
și brazi, pentru semenii mei de aici, oamenii Canalului.

 

Nicolae Sava
1982“

Am ales doar cîteva exemple din cele peste 40 de poeme culese de Aurel Dumitrașcu din presa vremii.
Pentru aceste „ode“ autorii lor au fost recompensați de mai-marii vremii cu posturi călduțe în presa și în instituțiile locale.
Și, mai ales, prin astfel de „ode“ unii dintre prietenii lui Aurel Dumitrașcu s-au calificat pentru cea mai invidiată și temută slujbă a acelor ani: aceea de „turnător al Securității“, recompensat financiar și nu numai.

 

Va urma

Leave a Reply

Your email address will not be published.