Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

EXCLUSIV: Tudorița Rusu – „Nerostitele. O poveste cu Aurel Dumitrașcu“ (2)

admin, 01/10/202101/10/2021

Mi se părea uimitoare magia pe care o crea la fiecare oră, savoarea pe care o aveau numai orele lui. Mi se părea uimitor modul în care ne vorbea despre viața și opera fiecărui scriitor, felul în care ne învăluia cu tot soiul de informații care țineau mai mult de cultura generală decât de programa școlară.

Și mi se părea uimitor cum, prin toate aceste lucruri, reușea să stârnească în noi, niște bieți copii dintr-un sat de munte, dorința de a învăța cât mai mult, de a fi cât mai buni, de a descoperi noi și noi adevăruri. Cu toții deveneam în preajma lui alte ființe, de parcă ne făcea să explorăm lumea din adâncul nostru, o lume care nici nu bănuiam că există.

Țin minte că, într-una din ore, s-a supărat atât de tare pe unul din colegii mei care nu a ştiut în întregime imnul țării, încât l-a dat imediat afară din clasă, spunându-i că doar dacă va şti imnul României integral va mai putea participa la orele lui. Și țin minte cât de bucuros a fost profesorul nostru în ora ce a urmat, atunci când colegul meu învăţase ceea ce era firesc să ştie perfect fiecare român.

Datorită profesorului meu, colegi de-ai mei au început să compună poezii sau texte în proză ce se citeau în clasă, în adevărate momente de magie – și începuseră deja să creadă că pot deveni scriitori adevărați, publicați în presa vremii sau în volume. Ne transfigurase.

Devenise pentru noi mai mult decât un profesor de limba şi literatura română, ne era mentor, sfătuitor, călăuzitor pe drumul cunoaşterii de sine și abia acum realizez că el a zidit baza a ceea ce port mai bun astăzi în mine.

Cum, pe vremea aceea, el se ocupa şi de biblioteca şcolii, celebra de acum „Bibliotecă din Nord“, trezise în noi dorința de a citi și atunci începusem cu toții să mergem acolo, nu atât pentru pentru a împrumuta cărţi, cât pentru a-i asculta recomandările în ceea ce privește lecturile esențiale. Apoi, cu cărțile sub braț, fugeam acasă să le citim cât mai repede posibil, ca să ne putem întoarce iute pentru o altă și o altă carte.

Cum, tot datorită lui, prinsesem curaj și începusem să cânt mai frumos ca niciodată – deşi participasem la aproape toate serbările şcolii, unde cântam sau aveam un moment artistic – și mă bucuram tare mult atunci când îmi spunea că îi place vocea mea și mă ruga să-i cânt. Iar eu alegeam de fiecare dată alte melodii, pe care îmi puteam modela vocea de la o interpretare la alta.
Țin minte că, până în clasa a VIII-a, ne-a predat şi Limba Rusă, pentru o scurtă perioadă de timp, și apoi, la fel, o perioadă, ne-a fost şi profesor de sport. Dar, indiferent ce ore susţinea, el continua să ne recomande ce să citim şi să trezească în noi un univers dincolo de ceea ce putea fi înţeles cu mintea obişnuită.

Îi plăcea să cumpere multe cărţi şi să le ofere celor care simţea sufletul lui că merită. Se bucura întotdeauna să ne facă daruri, se bucura poate mai mult decât noi, cei care le primeam. Și ne făcea să ne simţim onoraţi că ne-a ales.

Când eram în prezenţa lui, simţeam că sunt dincolo de spaţiu şi timp, că sufletele noastre se cunoşteau de o eternitate.

Și uite așa, încet-încet, relaţia de profesor – elevă parcă se estompase, făcând loc unei relaţii de prietenie de o puritate şi o intensitate care mă năuceau.

Acum îmi dau seama că relația aceasta era greu de înţeles atât pentru cei din jur cât şi pentru noi, care călătoream printr-o misterioasă poveste.

Dar cel mai dificil a fost pentru mine. Din cauza vârstei. Din cauza prejudecăţilor cu care fusesem hrănită încă de mică şi cu care mă luptam zi de zi. Din cauza mediului în care trăiam.
Simţeam însă o energie nouă ce mă cuprindea, o energie greu de controlat. Aveam doar 13 ani, eram aproape o adolescentă ce mergea prin viaţă cu paşi timizi, purtând în suflet dorinţa de a descoperi binele şi frumuseţea lumii. Profesorul meu, poetul Aurel Dumitrașcu, avea pe atunci 26 de ani, era un tânăr care avea ca unic scop al vieții deschiderea ochilor celor curioşi să vadă lumea prin Artă şi prin frumuseţea ei.

 

Va urma

Exclusiv aurel dumitrascubiblioteca din nordprofesortudorita gavriltudorita rusu

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Exclusiv

EXCLUSIV Liviu Ioan Stoiciu – „Aiurel“, dragul de el

21/11/2021

Aurel ar fi împlinit 66 de ani în 21 noiembrie 2021. Ce vârstă glorioasă pentru un scriitor! Stau, acum când scriu aceste rânduri, cu ochii în gol. De câte ori mă gândesc la Aurel (scrisorile către mine le semna Aiurel), pierd firul, intru într-o contemplație tulburătoare. Adevărul ascuns e că…

Read More
Exclusiv

Aurel Dumitrașcu sub supravegherea Securității (6): „Fiți pe pace, domnilor, Aurel Dumitrașcu e un bun român, nu o haimana subversivă!“

07/01/202207/01/2022

Aurel știa că este urmărit încă de prin 1979, pe vremea când abia împlinise 24 de ani. Există, în jurnalul și în corespondența sa, numeroase pagini ce dau mărturie în acest sens. Supus presiunilor de tot felul din partea colegilor de cancelarie și falșilor prieteni, la 27 de ani scrie…

Read More
Exclusiv

EXCLUSIV – Dana Pîntea în dialog cu Fabian Anton (2): „Aurel era de o imensă curățenie sufletească!“

08/10/202108/10/2021

– Spunea cineva că „Aurel nu era făcut să fie omul unei singure femei“. Crezi că avea dreptate? – Cred că da. Într-adevăr, nu era făcut să fie omul unei singure femei. Nu era făcut, de pildă, pentru căsătorie. Uite, eu cu el nu am discutat niciodată de căsătorie. Și…

Read More

Aurel Dumitrascu

©2025 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes