* – Liviu Antonesei ți-a împrumutat câteva cărți care te interesau mult și ai revenit în munți însetat să parcurgi acele cărți (Cioran, Șestov etc.) * – Iașul rămâne totuși un oraș de care nu te poți atașa, care nu-ți place decât prin „locurile sale de artă“ și prin prietenii…
Tag: nichita danilov
INEDIT Aurel Dumitrascu catre Sorin Grecu: „Amintirea cea mai plăcută rămâne seara în care Elena Ștefoi m-a dus acasă la Nichita Stănescu“
Borca, 10 dec. 1981 Bună, dragul meu! Vin târziu. E o seară în care ascult muzică folk și acesta nu e un mod de a fi ușuratic. Pentru că această muzică are cel puțin texte excepționale, în general! Emisiunea lui Păunescu! Ieri s-a împlinit un an de când…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Vocația poetică a lui Dumitrașcu nu mai poate fi pusă niciodată la îndoială! Nici de el însuși.“
1 octombrie 1987 Dragul meu[1], După defilare, cam pe 28 august, mi-ai expediat o scrisoare penibilă, ca să nu zic de prost-gust. Probabil că o aveai în sufletul tău și până la urmă tot trebuia să mi-o trimiți. Sigur, ai libertatea să crezi că toată lumea mimează amărăciunea,…
Nichita Danilov – Aurel Dumitrașcu
În spatele Casei lui era Muntele și Muntele era Moartea Pe Munte se auzeau turmele coborind dinspre Miazăzi și urcînd spre Miazănoapte Și sub Munte era un Rîu care-și dezbrăca hainele sale de pietre umerii săi de cenușă Și apele lui erau Moarte! 1991