În spatele Casei lui
era Muntele
și Muntele
era Moartea
Pe Munte se auzeau turmele
coborind dinspre
Miazăzi
și urcînd
spre Miazănoapte
Și sub Munte
era un Rîu
care-și dezbrăca
hainele sale de pietre
umerii săi de cenușă
Și apele lui
erau Moarte!
1991
– Dragă Dana, întâi de toate, mulțumesc mult pentru că ai acceptat să facem acest interviu. Trebuie să spunem cititorilor că ești omul care a stat alături de Aurel în ultimii lui ani și în ultimele lui clipe de viață. Și să mai spunem că acest interviu este realizat cam…
Clopoțelul sună începerea orei de Limba și Literatura Română. Eram elevă în clasa a VI-a, puștoaică timidă ce iubea mult tăcerea și contemplația și care doar uneori, la serbările școlare, avea curajul să-și dezvăluie vocea ceva mai cu îndrăzneală, pentru cei ce știau s-o asculte cu sufletul deschis. Clopoțelul sună…
În „Arhiva Aurel Dumitrașcu“ primele epistole către criticul Livius Ciocârlie datează din toamna anului 1982, când Aurel Dumitrașcu încă nu împlinise 27 de ani. Răspunsurile criticului, păstrate, din fericire, până astăzi, ne fac să înțelegem o mică parte din zbuciumul sufletesc dezvăluit de tânărul poet: „Îmi spuneți că sunteţi cel…