VIAȚA ȘI OPERA
În spatele Casei lui
era Muntele
și Muntele
era Moartea
Pe Munte se auzeau turmele
coborind dinspre
Miazăzi
și urcînd
spre Miazănoapte
Și sub Munte
era un Rîu
care-și dezbrăca
hainele sale de pietre
umerii săi de cenușă
Și apele lui
erau Moarte!
1991
16 septembrie Azi, 20 septembrie, cînd scriu acest poem, poţi recunoaşte, cine ar fi acela care s-ar rostogoli de pe munte sub el ca prietenul meu Aurel, faraon dînd numele său piramidei verzi? Nimeni. Un om trist şi singur într-o carte. Istoria banală a unei respiraţii despre care aerul…
La vârsta de 19 ani, Aurel Dumitrașcu, un „timid care nu mai iubise cu adevărat“ dar care dădea deja dovadă de același spirit contestatar ce avea să-l definească mai târziu, îi scrie din Sulina, unde se afla în stagiu militar, celebrului Octav Pancu-Iași, destăinuindu-i, cu „exces de amănunte“, povestea sa…
În toamna anului 1989, cu doar trei luni înainte de Revoluție, Aurel Dumitrașcu îi scria iubitei sale, referindu-se la prietenul său, Adrian Alui Gheorghe: „(…) poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir.“ La ce să…