O floare solitară crescută pe dealuri paradisiace
Ademenind trecerea mea în calea poetului
Al cărui contur cuprinde
Umbrele sîngerii ale cerului în amurg
Pîndesc trecerea de o clipă a lui
Aurel Dumitrașcu
Prin trupul căruia mi-a fost dat să pot vedea
În străvezime
Cascada de verde a întunecatei naturi
Pîndesc jivinele locului ce nu mai sînt
Și talpa îmi lunecă
Pe umeda iarbă
Niciodată uscată de sînge
Îi văd furișată după un trunchi
Pe cei doi băieți păduri cutreierînd
Pe cei doi feți cu părul de aur
Răpiți în decade de Proxima Centaur
Miraculoasă
Unul s-a întors din “steaua eruptivă fulgurantă”
Și măsoară cu pasul dealurile paradisiace
O floare solitară în bătaia vîntului
Fără geamăna ei
Dispărută
Care mă aruncă dincolo de Rai
În cetatea de beton și fiare
Vreau să zic
Străvezimea prin care am văzut dealurile paradisiace
Și floarea solitară în mîna geamănului
Supraviețuitor
Exclusiv
Read More
MUȘCĂTURA DE ȘARPE – Aurel Dumitrașcu în amintirile lui Adrian Alui Gheorghe
Un ins „judecător nemilos gata să te pună în dificultate, doar ca să apară să pară el mai moral, mai talentat, mai în față cu un pas“, un tânăr ce „inventa continuu munți, ca să urce“, căruia îi plăcea să provoace oamenii și „să îi vadă chinuindu‑se în fața întrebărilor…
Exclusiv
Read More
Cum a fost distrusă Arhiva Aurel Dumitrașcu – Despărțirea de Adrian Alui Gheorghe
Suntem înștiințați că, în cel mai recent număr al prestigioasei reviste „România literară“, poetul Adrian Alui Gheorghe (fost director al bibliotecii „G.T. Kirileanu“, fost consilier local PNL, fost deputat, fost „om bun la toate“ al primarului penal Gheorghe Ștefan, zis „Pinalti“ și fost editor al arhivei Aurel Dumitrașcu) publică articolul…
Exclusiv
Read More
Nichita Danilov – Aurel Dumitrașcu
În spatele Casei lui era Muntele și Muntele era Moartea Pe Munte se auzeau turmele coborind dinspre Miazăzi și urcînd spre Miazănoapte Și sub Munte era un Rîu care-și dezbrăca hainele sale de pietre umerii săi de cenușă Și apele lui erau Moarte! 1991