Când treizeci și cinci de critici români (mulți dintre ei pseudo sau înfeudați sistemului controlat de pelticii șefi ai actualei reviste „România literară”) au stabilit canonul oficial (pfui!) al poeziei românești din ultima sută de ani, Aurel Dumitrașcu nu și-a găsit locul, deși „Biblioteca din nord” (1986) l-ar fi putut…