* – Liviu Antonesei ți-a împrumutat câteva cărți care te interesau mult și ai revenit în munți însetat să parcurgi acele cărți (Cioran, Șestov etc.) * – Iașul rămâne totuși un oraș de care nu te poți atașa, care nu-ți place decât prin „locurile sale de artă“ și prin prietenii…
Tag: liviu ioan stoiciu
INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (6): „Tovarăși de la Securitate îmi pun întrebări stupide“
Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci! Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă să…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (4): „Singurătatea este mai profundă chiar și decât Maramureșul.“
Borca, 4 nov. `80 Bună, draga mea! În dimineața aceasta am primit cuvintele tale. Le-am aşteptat mult! Mi-amintesc un vers excepțional din Vasile Vlad[1]: „Așteptarea: suflet cu cocorii pe drum“. Dar îți scriu imediat dintr-un motiv care, vei vedea, e normal să mă doară: nu pot veni la…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către George Stanca: „Dacă toți ar avea conștiința lui Stoiciu ar fi foarte puțini mulgători în poezia română!“
Borca, 22 aprilie 1982 Bună, dragul meu George! Vin cu întârziere. Am umblat prin păduri și orașe, împrăștiat prin aceleași orezării de cuvinte, blasfemiind, aşteptând bicicleta cu care să pot urmări vânturi mai calde. Sunt lihnit de toate după iarna asta prea împuțită, nici nu știu cum mai…
Aurel Dumitrașcu: „Copiii ți-au umplut pieptul cu mărțișoare. Erai frumos cu ei.“
Joi 1 martie 1979 Tu crezi c-a venit primăvara. Chiar dacă va mai fi frig. Copiii ți-au umplut pieptul cu mărțișoare. Erai frumos cu ei. Ai avut o mică ceartă cu directorul. Ți-a reproșat că fetele stau afară și nu fac nimic la sport. Te-a enervat. Nu-ți dă o…
EXCLUSIV Liviu Ioan Stoiciu – „Aiurel“, dragul de el
Aurel ar fi împlinit 66 de ani în 21 noiembrie 2021. Ce vârstă glorioasă pentru un scriitor! Stau, acum când scriu aceste rânduri, cu ochii în gol. De câte ori mă gândesc la Aurel (scrisorile către mine le semna Aiurel), pierd firul, intru într-o contemplație tulburătoare. Adevărul ascuns e că…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Poate că rămânerea în viață a unui poet e mai importantă decât orice gafă pe care o poate face acel poet.“
Piatra Neamț, 7 decembrie 1989 Draga mea, Probabil nu ți-am scris niciodată ca un om mulțumit și împăcat. Dar aș fi vrut să-ți spun uneori că mi-e bine și că e totul în ordine. Nefiind așa, dând (aceleași) semne de „om sfârşit“, îți voi fi inoculat involuntar imaginea…
Inedit: Mariana Marin către Aurel Dumitrașcu: „O singurătate cu cuțitul în dinți începe să-mi dea tîrcoale!“
5 sept. ‘80 Dragă Aurel, După cum îți poți da seama (îmi tremură mîna!) îți scriu din… mers. Cu un pas vesel mă îndrept spre Slobozia, orașul de baștină al poetului Mircea Dinescu și a nu mai puțin (ne)cunoscutului critic Mihai Ungheanu. Desigur, tot aici se află și…