Inedit Aurel Dumitrașcu – Jurnal inedit: „La urma urmei, o carte publicată este o casă din care reușești să ieși.“ admin, 17/01/202611/02/2026 – Liviu Antonesei (după Liviu Ioan Stoiciu) îți trimite părerile pentru fiecare poem în parte din manuscrisul tău. Entuziasmul lui este reconfortant. Îți dă încredere. Pentru că ai încredere în comprehensivitatea acestor oameni. Nu-i vei uita pentru că sunt buni și te ajută să-ți privești mai clar manuscrisul. Concluziile, desigur,…
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Ion Potolea: „Val. Gheorghiu și Doina Florea erau singuri oameni de la Junimea care să merite stimă!“ admin, 05/01/2026 P. Neamț, 5 aprilie 1990 Dragul meu, N-a mai rămas mare lucru din epistolierul care eram în anii de sihăstrie în munți! Aici, în oraș, unde nu mai sunt așa însingurat, răspund cu întârziere la scrisori, chiar dacă mi-e dor de anumiți oameni, chiar dacă am destule lucruri…
Inedit INEDIT Liviu Antonesei către Aurel Dumitrașcu: „Ți-e scârbă, îți vine să nu mai ieși din casă!“ admin, 03/03/202503/03/2025 Iași, 8 Decembrie 1985, duminică Dragă Aurel, Am întârziat dar n-am avut încotro! Mi-am terminat lucrarea de plan, am fost pe la Suceava și Negrești (cu Nichita[1]) pentru culturalizarea maselor largi, am tras pentru strângerea materialelor pentru Anuar. În plus, am pierdut lista și de-abia ieri mi-a dat Mihai…
Inedit INEDIT AUREL DUMITRAȘCU – JURNAL NECENZURAT (3): „Spuneau că i-a închis Securitatea in W.C.“ admin, 25/02/202425/02/2024 * – Liviu Antonesei ți-a împrumutat câteva cărți care te interesau mult și ai revenit în munți însetat să parcurgi acele cărți (Cioran, Șestov etc.) * – Iașul rămâne totuși un oraș de care nu te poți atașa, care nu-ți place decât prin „locurile sale de artă“ și prin prietenii…
Inedit INEDIT Aurel Dumitrascu – Scrisori catre Ioana (6): „Tovarăși de la Securitate îmi pun întrebări stupide“ admin, 18/02/2024 Borca, 27 noiembrie 1980 Seri pustii, cu oameni șterși ca zidurile bisericilor vechi! Taci! Nu știu de ce taci! Îți scriu ascultând Czeslaw Niemen[1]. Mă simt din nou ca o pădure fără cerbi. Mor oameni buni, unii copii sunt bătuți, indivizi deranjați că nu publică prin reviste încearcă să…
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (4): „Singurătatea este mai profundă chiar și decât Maramureșul.“ admin, 16/02/2024 Borca, 4 nov. `80 Bună, draga mea! În dimineața aceasta am primit cuvintele tale. Le-am aşteptat mult! Mi-amintesc un vers excepțional din Vasile Vlad[1]: „Așteptarea: suflet cu cocorii pe drum“. Dar îți scriu imediat dintr-un motiv care, vei vedea, e normal să mă doară: nu pot veni la…
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către George Stanca: „Dacă toți ar avea conștiința lui Stoiciu ar fi foarte puțini mulgători în poezia română!“ admin, 21/05/2023 Borca, 22 aprilie 1982 Bună, dragul meu George! Vin cu întârziere. Am umblat prin păduri și orașe, împrăștiat prin aceleași orezării de cuvinte, blasfemiind, aşteptând bicicleta cu care să pot urmări vânturi mai calde. Sunt lihnit de toate după iarna asta prea împuțită, nici nu știu cum mai…
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Copiii ți-au umplut pieptul cu mărțișoare. Erai frumos cu ei.“ admin, 01/03/202301/03/2023 Joi 1 martie 1979 Tu crezi c-a venit primăvara. Chiar dacă va mai fi frig. Copiii ți-au umplut pieptul cu mărțișoare. Erai frumos cu ei. Ai avut o mică ceartă cu directorul. Ți-a reproșat că fetele stau afară și nu fac nimic la sport. Te-a enervat. Nu-ți dă o…
Exclusiv EXCLUSIV Liviu Ioan Stoiciu – „Aiurel“, dragul de el admin, 21/11/2021 Aurel ar fi împlinit 66 de ani în 21 noiembrie 2021. Ce vârstă glorioasă pentru un scriitor! Stau, acum când scriu aceste rânduri, cu ochii în gol. De câte ori mă gândesc la Aurel (scrisorile către mine le semna Aiurel), pierd firul, intru într-o contemplație tulburătoare. Adevărul ascuns e că…
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Poate că rămânerea în viață a unui poet e mai importantă decât orice gafă pe care o poate face acel poet.“ admin, 17/11/202118/11/2021 Piatra Neamț, 7 decembrie 1989 Draga mea, Probabil nu ți-am scris niciodată ca un om mulțumit și împăcat. Dar aș fi vrut să-ți spun uneori că mi-e bine și că e totul în ordine. Nefiind așa, dând (aceleași) semne de „om sfârşit“, îți voi fi inoculat involuntar imaginea…