– Se mai aud voci care doresc reviste ilustrate la noi ca-n Occident. Reviste în care, pe zeci de pagini, se prezintă mofturi ale unor semi sau super-vedete, în care sunt folosiți la tot pasul termeni ca „extraordinar“, „excepțional“, „tulburător“, etc.
În spatele lor, a acestor cuvinte care nu mai lasă parcă margini, se ascund, totuși, culisele unor amabilități reciproce, murdare în mondenitatea lor, mâini întinse de lingușitori lingușirii sau invers.
Aceste reviste cu zeci de pagini, prezentând deșănțate escapade, crime puerile și cereri absurde nu fac decât să-i învețe pe cei care mai sunt încă puri să ajungă într-o zi în situația de a alege să rămână cum sunt sau să apuce drumul rătăcirilor ce duc la pierzanie. Egoismul vedetelor este, pentru cei din Occident, o calitate, se pare. Îi vedem admirându-se în reviste, arătând și altora aceste fotografii.
Când pozele nu le mai apar în aceste reviste, când nu se mai scrie niciun rând despre ele, vedetele și ucigașii caută să facă orice pentru fi năstrușnic, pentru ca paginile unor reviste de ieftin gust să-i suporte din nou cu plăcere. O plăcere reciprocă.
În România revistele ilustrate sunt mai puține și nu prezintă mofturi, scandaluri, nu există corupție… în aceste reviste.
Revistele românești au conținut, ele spun ceva, au un spirit vizionar și poate că, în primul rând, aceste reviste îi învață pe toți „Succes-man-ii“ noștri cu modestia. (Vedetele noastre nu-s infatuate și puse pe căpătuială cu orice preț). „Vedetele“ noastre înțeleg munca. Este vorba de înțelegerea profundă a muncii. Vedetele noastre muncesc mult dar nu pentru a fi vedete ci pentru a-și defini condiția de OAMENI ai acestui timp.
15 martie 1978
Sabașa – Școală
