22 martie 1989 Draga mea, Nu au putut să-ți scriu mai repede, pentru că multe zile după ce m-am întors de la București am continuat să fiu afectat că nu te-am întâlnit. Nu știu de ce nu am reușit să ne vedem?! Poate că tu nu ai vrut neapărat…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Fără darul elecției nu se mai poate supraviețui într-un sistem imbecilizat în toate direcțiile.“
Borca, 29 decembrie 1988 Draga mea, N-aș putea să trec în celălalt an fără să-ți vorbesc, fără să-ți scriu această scrisoare. Și nu doar că m-aș simți vinovat, dar ar fi în deplină neconcordanță cu ceea ce păstrez întotdeauna pentru tine. E vorba de o emoție aparte, pe…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Până la urmă se va constata că nu sunt decât o victimă a stalinismului!“
Borca, 15 august 1988 – Sf. Maria – (se spune) Draga mea, Nu numai când mă simt foarte rău mă gândesc la tine. Ca acum. [Început wertherian, hazos aproape pentru acest sfârșit de veac; și de dinastie, să sperăm!] Traversez o vară absolut rea. În unele zile încă mai…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Uneori numai intoleranța mai poate deratiza câte ceva!“
Borca, 20 februarie 1987 Dragă Magda, Nu țineam să-mi scrii neapărat, dar nu mi-ar fi plăcut să nu-mi fi scris. Găsirea tonului just rămâne, se vede, o problemă pentru toate taberele și indiferent de teritoriile din care „vin“ aceste tabere. Mă gândesc, însă, că nu tonul este important…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Magda Cârneci: „Sunt un om fără dimensiuni, n-am ce pierde!“
Borca, 2 decembrie 1986 Magda, Nu știu dacă e cel mai bun lucru pe care-l fac în dimineața aceasta înghețată, aici, în casa mea din munți, dar m-am tot gândit în ultima vreme să-ți scriu. Așa, pur și simplu. Cum nu am niciun chef să fiu ridicol, am…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana: „Să pleci, să pleci, vorbă de muritor.“
Borca, 27 sept. 1980 Bună seara, Ioana! Închipuie-ți niște munți sub ploaie, întunericul întins în jur ca o poveste tristă, apoi o casă cu mulți copaci în jur, un om. Un om într-o cameră în care există o cumplită dezordine, dar dezordine numai printre cărți, reviste, discuri, manuscrise….
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „În literatură nu mă deranjează decât impostura, amabilitățile care fac rău culturii!“
Borca, 1 mai 1980 Te salut, Sorine! Călătoria la Cluj, frumoasă și inspirată, încă îmi neliniștește zilele. Am avut (printre multe miresme) sentimentul că la Cluj se face cultură în mod serios. Și eu aceasta vreau. Mi se pare moral și necesar să vin acolo. Am umblat prin…
Inedit
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Elisabeta Vartic: „Sunt stăpân numai pe propria-mi moarte. E unica și definitiva claritate.“
Borca, 15 iunie 1985 – cu Domnul Eminescu departe – Elisabeta, Nu-s deloc în bună ordine sufletească acum când îți scriu, însă trebuie să-ți vorbesc. Mă adun greu în ultimele zile și nu fac eforturi să-mi revin mai repede. Aveam un motan pe care-l iubeam mult. Un puturos…
Mărturii
MĂRTURII: „Aurel Dumitrașcu a impresionat așa cum cade prima zăpadă“
CENACLUL REVISTEI «LUCEAFĂRUL» – A XXXIX-A ȘEDINȚĂ Debutul ședinței l-au constituit lecturile lui Ion Scorobete și Dinu Constantin, ambii începători, primul scriind o poezie „palidă și desuetă“, iar al doilea una care „nu corespunde cu ceea ce îndeobște se înțelege prin poezie“, după cum l-a caracterizat Dan Cristea. În…
Inedit
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Cred că patria aceasta n-are nevoie de adormiți!“
Marți, 21 martie 1978 Școala. Vânt. Timp închis. Ore. Marie nu venise la școală. O întreb pe sora ei ce-i cu ea. Îmi spune că pe Marie o doare rău stomacul. Acest lucru mă amărăște. Îmi pare foarte rău. Dac-aș avea bani aș duce-o la doctorul Pușcaș din Șimleul…