ORAȘUL În orașe, întotdeauna, ai timp să-ți închipui cum ai fi fără munți. Străzile se prelungesc într-un fel de cuvinte spuse cu șiretenie, ți […]
Aurel Dumitrașcu: „Am avut sentimentul că în mine putrezesc manechine.“
10 noiembrie 1980 Ningea biblic. Și m-am afundat în pădure. Era o liniște îngrozitoare. M-am gândit de ce-mi caut așa des astfel de stări […]
Aurel Dumitrașcu: „Le-ai reamintit că ești un mare încăpăţânat întrucât, dacă ar fi numai adormiți în țară, s-ar alege praful de toate.“
Luni, 21 mai 1979 Zi caldă. Ceartă. Te-ai certat cu madam Alexandroaie, mai bine zis cu țața Alexandroaie. De fapt nu te-ai certat. Pentru […]
Aurel Dumitrașcu: „Copiii ți-au umplut pieptul cu mărțișoare. Erai frumos cu ei.“
Joi 1 martie 1979 Tu crezi c-a venit primăvara. Chiar dacă va mai fi frig. Copiii ți-au umplut pieptul cu mărțișoare. Erai frumos cu […]
Aurel Dumitrașcu: „Trist. Pentru că nu ești altfel. Malec al ierbii!“
Sâmbătă, 24 februarie 1979 Dimineața-i rece ca un tun. De la 9 ai ore. Asculți muzică. Găsești școala tot acolo. Directorul merge la două […]
Aurel Dumitrașcu: „Fratele mamei tale este rar!“
Miercuri 21 februarie 1979 Ziua începe cu mult frig. Apoi iese soarele. Școala. Copiii. Termini Mondiano[1]. Casa. Adrian[2] a venit într-o permisie. Nu […]
Aurel Dumitrașcu: „România e bogată. Are proști pe toate drumurile.“
Sâmbătă, 30 iunie 1979 Faptul trecerii anilor este, cred, unul din marile regrete ale fiecărui om. Să simți, să știi, fără a te putea […]
Aurel Dumitrașcu: „Muzica e o hrană care-ți redă putere și nesfârşită, frumoasă liniște!“
Marți, 20 febr. 1979 [Ai condus-o la autobuz. Era foarte frig, dar răceala de afară te-a purificat, a alungat definitiv mirosul de târfă. Speri […]
Aurel Dumitrașcu: „Singura replică a prostului, și prima, este: Ăsta face pe deșteptul!“
Miercuri, 16 mai 1979 Școala. Aseară te gândeai la acea piesă de teatru și realitatea din acea piesă, realitate și a unor zile și […]
Aurel Dumitrașcu: „Îți spui că ești un om serios, că nu poți fi atacat de nicio durere care n-ar lua sfârşit.“
Vineri, 11 ianuarie 1980 Ai ore de la 10. Dimineață cu poemele lui Traian T. Coșovei[1]. Cu gânduri. Și multă liniște, față de ieri. […]