Borca, 11 martie 1984 Bunul și dragul meu boier, Azi n-am văzut niciun înger beat, așa că-ți scriu, potopind astfel drumul până la tine – unde am să și ajung cândva, poate în cea vară, poate în astă viață. Te îmbrățișez, mai întâi, pentru ultima ta seducătoare harababură[1]! Nu-i…
Inedit
Continue Reading
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (3): „Într-o vreme în care se poartă basc ori nu se poartă nimic, mie mi-e dor de joben!“
Borca, 20 iulie 1983 Bună, dragul meu! Știu că ești un om bun pentru că ești limbut. Și pentru că podul tău cu fân scârţâie uneori din toată cucuta pe care-o îmblânzeşti, numesc limbuția ta cântec. Bărbații îmi scriu în mod obișnuit puțin, ei vor cu orice preț să…
Inedit
Continue Reading
INEDIT AUREL DUMITRAȘCU către DAN DAVID (2): „Nu știu de ce mi-au trebuit atât de mulți ani pentru a-mi da seama că numai dragostea merită totul!“.
Borca, 14 martie 1983 Bună, dragul meu! Îți scriu târziu, cu nu știu ce astru rezemat de creierul meu, plictisit și fandosit prin cele lecturi nesfârşite, acrit de consoane, fericit uneori – când mă vizitează T. (adică Tudorița), minunea aceea de paisprezece ani și mai multe miresme (până și…
Inedit
Continue Reading
INEDIT: Aurel Dumitrașcu către Dan David (1): „Mi-am recitit cărțile și sunt amare, bolnav de amare!“
Borca, 5 noiembrie 1982 Cât duh și câtă scorțișoară, dragul meu! Epistola ta, duhnind a prietenie și râs eretic, mi-a plăcut mult și îți mulțumesc! Limba de tăcere întinsă între timp, domoală, nu s-a vrut nici răspuns întru plictis, nici caravană întru prolalii spăimoase. Dreapta lumină, de care și…
Inedit
Continue Reading
Aurel Dumitrașcu: „Copilărie, frumusețe scăpată din frâu, copilărie, nebunie pierdută!“
4 septembrie 1980 Te-ai reîntâlnit cu Costică a lui Loghin. Venise să-i ajute pe cei bătrâni la otavă. Ați mâncat dintr-un pepene și ați vorbit. Ați rămas frumoși, dar vă doare copilăria, nu-ți vine să crezi că așa repede s-a dus totul dracului. Este groaznic să stai cu prieteni…