Borca, 10 august 1988 Draga mea, Îți scriu câteva rânduri, ca să nu-ți mai faci probleme, deși numai așa ceva nu-ți faci – în ceea ce mă privește. Mi-au ajuns 14 zile de spital. Voi continua să-ți mulțumesc pentru ele. Regret că am rămas cu acest sentiment, că…
Inedit
Continue Reading
AUREL DUMITRAȘCU INEDIT: „Nu-s poet. Sunt un fir de iarbă!“
Nu-s poet. Sunt un fir de iarbă. Vulnerabil. Lipsit de orgoliu. Credul pentru că iubesc oamenii pătimaș. Lipsit de ambiție pentru că altfel ar trebui să împing pe altul pentru a fi eu primul. Și nu mă interesează aceasta. Mă interesează respectul. Pentru că mai întâi respect și apoi iubesc….
Inedit
Continue Reading
Aurel Dumitrașcu inedit – „VEȘNIC“
„Vii să mănânci turtă?“ suntem în secolul XX și mama e-n bucătărie cu făină pe mâini și cu gândul prefăcut într-o turtă „vin să mănânc orișice mâinile tale ating și pârguie“, de multe ori nu trebuie să deschizi ușa să mă-ntrebi „vii să mănânci turtă?“ pentru că eu și așa…
Inedit
Continue Reading
AUREL DUMITRAȘCU INEDIT: „Nu m-am întrebat niciodată“
Nu m-am întrebat niciodată cine e mama cine e fratele meu, deseori nici nu-i știu dar cum mugurele timid se întreabă de floare sau rod uneori noaptea îmi spun că pe pămînt în ceea ce-i privește un lucru doar îmi pare important: să fie demni. Borca 11 septembrie 1977
Inedit
Continue Reading
Aurel Dumitrașcu către Emilia Amariei: „Cel mult pot muri! Sper că nu de silă, cum se moare acum în special.“
Borca, 10 mai 1982 Bună ziua, Mili! Îți scriu târziu, în ultimul timp am continuat să fiu terfelit de frigul ce nu mai pleca, de așteptarea la care mă supune (de câteva luni) editura „Cartea Românească“. Pentru că te saturi și de așteptat. Acum câţiva ani era mai…