Borca, 5 aug. 1980 Te salut, neliniștitule! Mulțumesc pentru „Napoca“[1]! Îmi plac scrisorile tale. Pentru că-mi dau ocazia să nu fiu de acord cu ceea ce spui în unele locuri, ori aceasta e o minunată condiție împotriva plictiselii, mă refer la posibila plictiseală epistolară. Cred că la noi nu…
INEDIT Aurel Dumitrașcu despre prima întîlnire cu Adrian Alui Gheorghe: „Tipul păunescian“
Luni 26 decembrie – miercuri 2 decembrie 1977 La Piatra Neamț. Trei zile. Instruire pentru pregătirea tinerilor pentru apărarea patriei. Nu-mi convenea. M-am dus totuși. Cazare la Liceul Pedagogic. Masa. Dormitul. Acolo. Totul gratis. Inclusiv drumul. M-aș fi plictisit acolo trei zile dacă n-aș fi citit pe câteva cărți….
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă simt nespus de sărac, ca o Grecie fără temple!“
Borca, 23 mai 1980 Te salut, dragul meu! Câte o cioară cade prin noi, nu știu dacă tu ai văzut vreodată cum, uneori, câte un deal pleacă, își iese din fire, se mută peste copaci, acoperă albii, face din pâraie niște portocale stoarse, poate un fel de șoșoni pentru pribegii…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Dar ce înseamnă superioritate față de alt om, mai întâi în fața morții.“
Borca, 30 iunie 1980 Te salut, dragul meu! Aveam chef să mă cert cu tine, nu știu dacă e o zi demnă pentru așa ceva, vedem noi pe parcurs. În primul rând nu-s de acord cu corigențele tale, pe care trebuie să nu le iei, altfel riști să…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Elena Crenț: „Cred că de fapt mi-e dor de ceea ce urăsc mai mult: moartea!“
Bună seara, Elena! Toamnele ne prefac în parfum de scorțișoară ce umezește ochii zeilor. Toamna ne batem pentru surâsuri ca pentru principese. Toamna, vine acasă la noi un boboc de aur să ne spună el o poveste frumoasă. Și nu ne rămâne decât să tăcem într-o lene contemplativă, boieroși…
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Geo Dumitrescu: „Nu pot pricepe cum de uită tot mai mulți ce e omul, în favoarea banilor!“
Borca, 5 Ian. 1980 Bună ziua, Geo Dumitrescu! Nu v-am scris din vară, de prin august! Deși fiecare scrisoare pe care v-am scris-o era o mâhnire învinsă. S-ar putea ca atunci când ne pierdem patetismul să devenim de o muțenie stoică, sau de o imbecilitate deprimantă. Cred, totuși,…
AUREL DUMITRAȘCU – JURNAL NECENZURAT: „Când cineva îți închide ușa, nu se mai sună o dată!“
9 februarie 1989 Cel mai neparolist individ din câţi cunoști: Adrian Alui Gheorghe. Lipsa sa de respect pentru timpul celuilalt, repetată sistematic, ți se pare o carență crasă de educație elementară. Nu vine absolut niciodată la ora la care spune și este dispus să întârzie cu orele chiar, dacă…
MUȘCĂTURA DE ȘARPE – Aurel Dumitrașcu în amintirile lui Adrian Alui Gheorghe
Un ins „judecător nemilos gata să te pună în dificultate, doar ca să apară să pară el mai moral, mai talentat, mai în față cu un pas“, un tânăr ce „inventa continuu munți, ca să urce“, căruia îi plăcea să provoace oamenii și „să îi vadă chinuindu‑se în fața întrebărilor…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Dana Pîntea: „Partidul a făcut totul ca să mă îmbolnăvească.“
BIENALA DE ARTĂ PLASTICĂ „LASCĂR VOREL“[1] Joi, [7 septembrie] 1989 Draga mea dulce, Poate că n-o să-ți scriu în fiecare zi, nici nu-mi propusesem una ca asta, însă, uite, am și-n seara aceasta dor de vorbă cu tine. Poate și pentru că e cald în casă. Afară,…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: “De la etajul 9 al hotelului „Unirea“ văd o lacrimă plimbându-se pe cer.”
Ea este Veronica Micle! Iubita lui Eminescu. Am întîlnit-o zilele trecute prin parcul Copou. Era tristă și nu o însoțea niciun domn. Mi-a dat o fotografie pentru tine. Iată, ți-o trimit. Dar să un mai spui la nimeni că Aurel Dumitrașcu s-a întâlnit în parcul Copou cu Veronica Micle. Să…