22 noiembrie 1986
Dragul meu,
[…][1] astfel. N-am reușit să mă adun pentru a răspunde la anchetă, deși îmi mențin sentimentul că voi răspunde azi sau mâine. În schimb, evident, am citit cartea ta primă[2] și am făcut-o cu bucurie în primul rând. Ai așteptat atât de mult apariția ei, încât nici un știu dacă te mai bucuri intens de… obiectivitatea ei. Bine c-a apărut, în primul rând! Am citit-o și mi-a plăcut. O găsesc echilibrată, având un ton personal, o muzicalitate chiar ce stăpânește fiecare discurs în parte adunându-se într-un fel de poem amplu. Cartea ta îmi reconfirmă parcă un sentiment mai vechi: că un poet scrie o singură carte, sau un singur poem. Cartea ta dă acest sentiment: că e un singur poem, în care secvențe nenumărate se întrețes semnificând. Nu cred că ești monoton. Am citit-o cu interes de la un capăt la celălalt. Uneori aș fi vrut să faci și pe nebunul în texte, să ai mai mult curaj în expresie, dar acest sentiment nu e un reproș. El ține de modul meu de a gândi poezia, de acea nevoie de a deranja. Ce-am putut și pot face eu pentru tine, fii sigur că-am făcut și fac. Am vorbit în scrisorile pe care le trimit diverșilor scriitori despre bucuria lecturării „Poemelor introductive“, te-am pomenit în diverse cercuri, am încercat să-i fac curioși să te citească. Sigur, aș și scrie, dacă aș avea unde. Aștept cronicile. N-au cum să fie defavorabile sau complezente. Nu-s-abonat la nicio publicație, aș zice, dar voi afla și voi citi pe unde ești comentat. I-am spus și lui Livescu[3] să scrie în „Cronica“ sau unde crede el. O va face.
Dus la București (manuscrisul a fost avizat până la urmă și aștept să apară spre sfârșitul lui decembrie. Trebuia să mai sun, dar încă nu am făcut-o!), am văzut plicuri cu cartea ta pentru anumiți critici, la librăria „Cartea Românească“. Iaru[4] se va ocupa de corectură. Dan Stanciu[5] mi-a făcut (sau a face) coperta. 65 de poeme. Condițiile de editare nu-s strălucite. I-am spus, totuși, domnului Bălăiță[6] să aibă grijă ce face. Sper.
Am primit o veste și o invitație din Anglia: biografia mea într-un dicționar al scriitorilor din Europa editat de „International Biographical Centre“ din Cambridge. Am completat toate acele hârtii, dar, evident, nu-mi fac iluzii cu plecarea.
Mugur[7] ține să scrie un articol intitulat „Două cafele dulci cu Aurel Dumitrașcu“. Ultima carte a lui Grigurcu[8] se termină cu numele meu. V. Bârgău[9] mi-a luat un interviu pentru „Tribuna“ (te rog, ia-mi și mie un exemplar măcar, atunci când apare!). În decembrie voi definitiva o altă carte. Mi-au scos atâtea texte cei de la Consiliul culturii încât pot să mai „înșir“ o carte. Mugur o vrea la anul, nu mai târziu. Mai văd eu. Ulcerul îmi ține iar discursuri și mi-e foarte rău.
Aștept vești bune de la tine! Ține-mă la curent cu ce se scrie! Îți doresc mult succes și multă bucurie!
Cu dragoste,
Aurel Dumitrașcu
P.S. – Ieri am împlinit 31 de ani! Asta-i!
A.
[1] Text ilizibil în manuscris.
[2] Se referă la volumul „Poeme introductive“ publicat la editura „Junimea“ în 1986, deși cartea de debut a lui Gellu Dorian este „Esopia“, editura „Albatros“, 1981.
[3] Cristian Livescu (1945 – 2024) – scriitor.
[4] Florin Iaru (n. 1954) – poet. Pe numele său real Florin Râpă.
[5] Dan Stanciu (n. 1952) – poet şi grafician.
[6] George Bălăiță (1935 – 2017) – romancier.
[7] Florin Mugur (1934 – 1991) – poet, eseist și prozator. Pe numele său real, Legrel Mugur.
[8] Gheorghe Grigurcu (n. 1936) – critic literar și scriitor.
[9] Valeriu Bârgău (1950 – 2006) Poet, prozator, publicist și editor.
