Borca, 25 septembrie 1985
– tot epoca luminoasă –
Dragule,
E miezul nopții, ascult rock și-s tare sătul de mine în realitatea cea întinsă și dreaptă.
De o vreme, am constatat, nu-mi mai prea place să scriu scrisori. E ceva nou și ciudat în viața mea de schivnic. Am vrut atât de mult să plec de aici în acest septembrie, încât se pare că e normal să nu mai fiu întreg acum când, iată, sunt tot aici, livrat unei existențe mizerabile.
Nu știu ce-am să mă mai fac!? Dar nu vreau să mă mai plâng. E stupid să am aproape 30 de ani și să mă mai plâng. Nu merită, însă, nici să-mi trec vremea înjurând, mai ales că-n această latură, nu-s întotdeauna ingenios – deci mă pot plictisi.Citesc din inerție, fără apendice, și-mi spun că, la urma urmei, alții n-au bucuria de a citi raritățile pe care le citesc eu. Trăiască Luca Pițu[1]! Azi am
terminat de citit o carte de-a dreptul minunată a lui Roland Barthes[2], „La chambre claire“[3]. Despre imagine, despre fotografie. Minunată! Mai ales că există în mine o fascinație aparte pentru fotografii. Am mai spus-o: a privi înseamnă mult mai mult decât a vedea, înseamnă pur și simplu a nu rămâne singur.
Am trăit o vară luxoasă ca a haimana!
Ar trebuit să mă duc la primărie să se confirme oficial că sunt totuși un om viu.
Examenele din iulie, restanța din septembrie, munții, un voiaj în Maramureș, a pied, cu Radu Florescu[4] și alți băieți de aici. O bucurie: întâlnirea de la București cu Marta Petreu[5]. Ea a venit cu avionul de la Cluj! Un camarad de elită! De neuitat. Ne scriem ca și cum am ști că noi nu vom trăi prea mult. O vizită a Elisabetei Vartic[6], aici, nu a schimbat pustiul cu care joc rummy.
Mi-e tare silă, dragule!
Citesc.
Deci mă strâmb în aceleași pete.
Constat – îmi scrii – că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții!
Dacă scot în ’86 „Biblioteca din Nord“, plec la Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele au coate.
Mi-e ciudă pe tine cu „ștergerea“ examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă personal!
Poate ieși și tu cu carte! E tot ce-ți doresc! Îmi închipui că ești la capătul așteptărilor. Nu ceda! Și nu face niciun compromis!
Nu, nu citesc revistele decât prin chioșcuri, când sunt prin orașe! Mai bine ar face mături din ele! Că tot sunt ilizibile!
Nu-mi poți face cadou „Zenobia“ lui Gellu Naum[7]!? Aș fi tare fericit!
E o muzică grozavă la ora aceasta!
M-a cam durut stomacul în ultima vreme. Am și plâns! De asta nu mai poate creierul meu!
Adrian[8] a fost mutat la Casa pionierilor din Piatra Neamț, instructor cu creația literară! Mă bucur pentru el. Sava[9] venea de la Canal cu o floare în dinți. Pe Daniel[10] nu-mi place să-l întâlnesc. Nici nu l-am văzut în vara aceasta. Radu e încă în concediu, aici. Lungi plimbări pe coclauri. Și pe el mi-e ciudă că nu se apucă de-nvățat. Vrea să se însoare! Ca să nu mai țipe la mărăcini.
Am lecturi minunate! Trăiască Luca Pițu!
O să mai vorbim.
Ai grijă de tine!
Poezie! Poezie! Poezie! E destul!
Te îmbrățișez,
Aurel (Dumitrașcu)
[1] Luca Pițu (1947 – 2015) – Eseist, publicist și profesor.
[2] Roland Barthes (1915 – 1980) – eseist și critic.
[3] „Camera luminoasă. Însemnări despre fotografie“, editura IDEA Design & Print, Cluj 2024.
[4] Radu Florescu (n. 1961) – poet.
[5] Marta Petreu (n. 1955) – profesoară, scriitoare și editoare. Pe numele său real Rodica Marta Vartic.
[6] Elisabeta Vartic-Cristea (n. 1953) – poetă.
[7] Gellu Naum (1915 – 2001) – eseist, poet, prozator și dramaturg.
[8] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și om politic.
[9] Nicolae Sava (n. 1950) – poet.
[10] Daniel Corbu (n. 1956) – poet și eseist
