Borca, 23-24 februarie 1985
Dragule,
Îți scriu târziu, absolut inhibat de iarna asta ticăloasă! La București, deși m-am văzut cu toată lumea bună și prietenă, toate zilele au fost inhibate de acest frig păcătos accentuat și de poziția oficială à propos de calorifere. Nu mai revin, dar zilnic mi-a fost dor de troznetul lemnelor din soba de acasă!
Mi-am petrecut zilele cu Iaru[1], Nedelciu[2], Cărtărescu[3], Mușina[4], I.B. Lefter[5], Eugen Suciu[6], Dora lui Nichita[7], Petre Stoica[8], D.R.-ul[9], Bălăiță[10], Prelipceanu[11], Dinu Flămând[12], Mircea Martin[13], Șora[14], Cezar Ivănescu[15], N. Ciobanu[16], Romoșan[17] și alții care nu-mi mai trec prin minte acum.
La don Cezar fusesem pentru a-i da o carte și m-a rugat să citesc celor de față câteva texte. Am citit pentru el și Al. Horia[18]. În rest, numai figuri! Nu știu de unde-i mai adună acolo!? Da, poți să-mi trimiți cronica aceea. Nu-s abonat la nicio revistă literară și mi-e imposibil să mi le procur altfel decât prin voi, deocamdată.
Liviu Antonesei[19] mi-a semnalat și cronica din „Amfiteatru“ nr. 1[20], trimițându-mi-o! Dar te rog mult pe tine, dacă ai acest număr, trimite-mi revista cu totul! Deci, „Amfiteatru“! Cred c-o să se mai scrie și-n numerele pe februarie, dar tot la tine apelez! Te voi răsplăti în vreun fel! În primul rând, am să-ți fac cadou o revistă jugoslavă cu Nichita! Dora s-a ținut de cuvânt!
Deci, contez pe tine!
Cartea mea, câtă o fi fost, nu mai era prin nicio librărie bucureșteană și, culmea, din cele aproape 1 000 de exemplare venite la Piatra Neamț nu se mai găsește niciunul prin librării. De fapt, am constatat că tot mai multe puștoaice mă caută prin cel oraș în care mă voi muta neapărat în acest an! Aș pleca în fiecare zi de aici! Nu mai suport să stau atât de izolat, deocamdată. Totul ar fi în regulă dacă aș avea ceva bani. N-aș mai munci nicăieri câțiva ani! Țin tot mai mult la independența mea. Și mi-e ciudă pe toate lucrurile care mă distrag de la scris și citit. Mă distrag cam multe!
De s-ar duce dracului iarna asta! Răul, deocamdată, numai de la iarnă vine! Tu cum te descurci cu frigul ăsta?!
Constat că-ți scriu „acultural“, inhibat și cam pustiu de gânduri. Ascult muzică tot timpul, ca să uit!
Scrisorile de la Paler[21], Grigurcu[22] și cei tineri mă scot din când în când din moartea acestui loc în care sunt tare singur.
Dan David[23] mi-a trimis cu o lună în urmă ultima lui carte, „Lorelei“. O harababură simpatică! Dar am impresia că se diluează pe carte ce trece! Bășcălia și chiotul n-au dat niciodată mari cărți. Deseori sunt contrariat că poeți evident slabi sunt ridicați spre ceruri. Iaru, de exemplu, un măscărici simpatic și ingenuu la nivelul limbajului, este unul dintre cei supralicitați!
Culmea glumelor: I.B. Lefter – premiul Uniunii! Bogdan e un băiat foarte deștept, un critic de luat serios în seamă, dar nu e poet! Și asta se vede atât de bine!
Eu nu știu lista cu premianții de la „Viața Românească“. Transcrie-mi-o și mie, te rog!
În aprilie am examene și n-am citit absolut nimic! Nu știu când am să mă apuc!?!
Nu uita să-mi semnalezi (și trimiți; ar fi ideal!) revistele în care mă găsești comentat!
Alte neplăceri: Adrian[24], bolnav de plămâni! Daniel[25] și Sava[26] nu mi-au scris/spus un cuvânt de când mi-a apărut cartea! Îmi pare foarte rău că pentru ei poezia pare a fi un scop! Dacă mi-amintesc bine, zice că o să scrii în „Caietele botoșănene“ despre noi! Mi-ai face un mare serviciu dacă pe mine nu m-ai comenta, sau eventual s-o faci separat de Daniel! Când le apăreau lor cărțile, îmi scriau mereu, îmi cereau părerea, Sava a venit personal să-mi aducă volumul și să-i spun ce cred! Am avut mereu cel mai bun gând pentru izbânzile lor. Nu mă simt prea bine văzându-i cum nu mă mai cunosc de aproape trei luni! Eu nu-s în competiție cu nimeni, cel mult cu mine însumi. Ei poate că sunt! Deh! Dar nu-i bine. Și nici frumos! Punct.
Îți continuu după o zi, ieri a venit Radu Florescu[27] pe la mine. Mă bucur evident când vine un poet, când sunt salvat de la pustiu de prezențe de acest fel. Am umblat aiurea pe drumurile noptatice ale Borcăi, deși era frig, după ce am jucat două ore tenis la sala de sport. O să vină și azi. Mai pălăvrăgim, mai ascultăm muzică. Apoi el se va reîntoarce la Piatra Neamț.
A! Mi-a dat Dora albumul Nichita[28], deci nu mai e necesar să-l cauți și pentru mine!
La „Junimea“, zice Adrian, vor scoate o carte cu 12 poeți. Nu e confirmată încă, totuși, premierea lui și a lui Radu! Nu știu pe ce temei vorbea Cuțitaru la Piatra Neamț!? Poeți foarte buni, ca și tine, intrați într-un vârtej neplăcut! Cred că tu și cu Adrian ați pierdut uneori la edituri dintr-un unic motiv: scrieți foarte bine dar în mai multe registre, or este foarte important să „exagerezi“ într-un anumit ton la nivelul scriiturii, pentru că numai aceasta individualizează. Eu am știut mereu aceasta, poate de aceea am mers pe un anumit ton, altfel foarte pe structura mea. Cea mai mare grijă este să-mi pot păstra acest ton. Am, ca și alții, o tehnică de scriere destul de bine pusă la punct, dar nu mai pot gândi textul independent – la mine, el face parte dintr-o structură mult mai amplă, niciodată comodă. E motivul pentru care „Furtunile…“ par a fi o carte oarecum dezlânată ca fluiditate în totalitate. Țineam însă la unele texte care legau vocile, nenumăratele voci care se întretaie pe parcursul discursului, ca în poemele dramatice. Lecția lui Eliot despre „cele trei voci ale poeziei“ mi-a venit bine, recunosc, în sensul că m-a făcut mai atent la receptarea auditivă a cuvântului. Cel mai des, însă, îmi place să-l pun pe cititor pe drumuri, să-l „încurc“, să nu-i dau eu întreaga bucurie, ci să și-o caute singur.
Matei Vișniec[29] și Romoșan sunt fabuliști pe gustul meu! Dar ce eforturi fac pentru a nu fi și eu un fabulist, imaginația mea fiind tare bogată pe o asemenea „lungime”. Există modalități și modalități de a scrie, în unele mai ușor (aș putea scrie tare à lui Dan David, ba chiar cu mai multă inteligență!) în altele mai greu, dar mă raportez mai mult la textele vechi, la culoarea medievală, la circulația unor semne prin epoci. Sunt lucruri pe care, sunt sigur, le gândești și tu. Dar, repet, este foarte importantă consecvența într-un anumit ton (nu formulă!), care, evident, nu duce la manierism. Pentru mine, este foarte important versul memorabil în text, dar ele-mi vin atât de spontan încât nu aș zice că schimb textul inițial scris, ci doar anvergura receptării lui. Poezia are o grămadă de trucuri, dar numai unele dintre ele închipuie mitul. Folosesc acest termen pentru a numi acel spațiu în care repetarea unui motiv poetic nu uniformizează o formulă ci individualizează și, mi se pare necesar în poezie, derutează. Cititorul trebuie pus pe gânduri! Toată marea literatură a pus pe gânduri. Forța unui poet stă și-n a ști să se plângă de conjunctural pentru a nu fi distras de la adevărata lui muncă.
Voi fi tare bucuros în ziua când tu și ceilalți prieteni ai mei veți fi cu cărțile pe față! Îți spun sincer: o carte publicată te maturizează brusc la nivelul conștiinței! Cu condiția s-o fi scris cu tot sângele tău, viu sau aproape mort. Eu i-am dat întotdeauna dreptate lui François Mauriac[30], care spunea că „Omul este spirit sau nu este nimic“. Și, iată, mă înduioșez amintindu-mi o carte minunată a lui Mauriac, pe care o citeam în decembrie 1975, într-un spital din Sulina, un spital de neuitat: „Thérèse Desqueyroux“
Mai scrie-mi tu! Aștept „Amfiteatru“-ul! Lucian[31] îmi spune că și-n „Convorbiri Literare“ nr. 2 se „pregătește“ ceva. Radu zice că am texte în „Dialog“. Dar nu am aceste reviste!
Îți doresc să scapi cu bine de iarnă! Mult noroc și POEZIE!
Cu toată dragostea prieteniei,
Aurel Dumitrașcu
[1] Florin Iaru (n. 1954) – poet. Pe numele său real Florin Râpă.
[2] Mircea Nedelciu (1950 – 1999) – scriitor.
[3] Mircea Cărtărescu (n. 1956) – poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist.
[4] Alexandru Mușina (1954 – 2013) – editor, eseist, publicist și poet.
[5] Ion Bogdan Lefter (n. 1957) – poet, eseist, critic și istoric literar.
[6] Eugen Suciu (n. 1952) – poet.
[7] Tudoriţa Tărâţă (n. 1960) – ultima soție a lui Nichita Stănescu.
[8] Petre Stoica (1931 – 2009) – poet, traducător, publicist, colecționar de presă și bibliofil.
[9] Dumitru Radu Popescu (1935 – 2023) – scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române.
[10] George Bălăiță (1935 – 2017) – romancier.
[11] Nicolae Prelipceanu (n. 1942) – poet și publicist.
[12] Dinu Flămând (n. 1947) – poet, eseist, jurnalist și diplomat.
[13] Mircea Aurelian Martin (n. 1940) – critic literar, eseist, director de editură, editor de carte, teoretician literar și profesor universitar.
[14] Mihai Șora (1916 – 2023) – filosof și eseist.
[15] Cezar Ivănescu (1941 – 2008) – poet, dramaturg, scriitor și director de editură.
[16] Nicolae Ciobanu (1931 – 1987) – critic și istoric literar.
[17] Petru Romoșan (n. 1957) – poet.
[18] Alexandru Horia Frunză (n. 1952) – critic literar și eseist.
[19] Liviu Antonesei (n. 1953) – scriitor, cercetător, publicist, om politic.
[20] „Aurel Dumitrașcu: «Furtunile memoriei»“, cronică semnată de Constanța Buzea în „Amfiteatru“ nr. 1 din 1 ianuarie 1985, pg. 11.
[21] Octavian Paler (1926 – 2007) – scriitor, jurnalist, editorialist și om politic.
[22] Gheorghe Grigurcu (n. 1936) – critic literar și scriitor.
[23] Dan David (1952 – 1990) – Poet și prozator. Pe numele său real Dan Constantinoiu.
[24] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și publicist.
[25] Daniel Corbu (n. 1956) – poet și eseist.
[26] Nicolae Sava (n. 1950) – poet.
[27] Radu Florescu (n. 1961) – poet.
[28] Albumul memorial Nichita Stănescu publicat de editura „Viața Românească“ în 1984.
[29] Matei Vișniec (n. 1956) – poet și dramaturg.
[30] François Mauriac (1885 – 1970) – romancier, poet, dramaturg, eseist, polemist și gazetar.
[31] Lucian Vasiliu (n. 1954) – poet și editor.
