Borca, 6 ianuarie 1985
Dragul meu,
Îți scriu de dincoace, din alt an. Sub ninsoare. Aștept o putoare să treacă pe la mine. Vreau să văd dacă are trei sâni.
Bine c-ai primit cartea mea! Și mă bucur că ți-a și plăcut. De fapt, ca să nu fiu ipocrit, mi se spun numai lucruri bune. Colțoșenia mea n-are cum să nu placă în acest moment cu perdele grele, cu lumină artificială, cu vorbe complezent-oficioase. Cea de la Cartea Românească e tare scandaloasă și va trebui s-o mai îmblânzesc. Nu țin să fiu „rău“, se pare că sunt. Sunt rău pentru a putea rămâne bun.
Între timp a scris și Nicolae Ciobanu[1] în „Luceafărul“. „Baladism sentimental”[2]!? Să fim serioși! Nu i-am dat cartea! Nici nu-l prea cred în general. De fapt, la „Luceafărul“ se exagerează întotdeauna, indiferent dacă se scrie de bine sau de rău! Or să mai scrie acolo, cu siguranță, dar prefer numai anumite opinii. De exemplu, îl cred pe Grigurcu[3], care tocmai mi-a scris, lăudându-mă cam mult – dacă țin cont de stilul lui de a recepta o carte! E un deștept, însă! Cu cei ca el mă simt solidar!
Să nu uit ceva! Nu mai sunt abonat la nicio revistă, deci e imposibil să aflu pe unde sunt vorbit. De aceea te rog și pe tine să-mi semnalezi pe unde sunt comentat, eventual să-mi și trimiți publicațiile respective. Ți-aș fi sincer recunoscător!
Nu știu de ce, mi-ar place să scrie Victor Felea[4] despre mine! O fi scris în nr. 1 / 1985?! Spune-mi tu! I-am trimis cartea!
Dacă vei prinde acel album Nichita[5], nu mă uita!
Voi încerca să mă văd cu Dora[6] în acest ianuarie! Mi-a promis niște reviste sârbești cu Nichita, în vară!
Aș vrea să aud mai multe lucruri bune despre tine în ’85! CARTEA – în primul rând! Fii colțos! Bate-te pentru asta! Sunt de partea ta, ca de obicei, dar nu-mi dau seama ce-aș putea să fac pentru tine, ca să se termine cu așteptarea la care ești supus!
De Revelion, a venit Lucian[7] cu sa femme[8] și cumnata!
Păcat că zilele s-au sfârșit penibil! Nu l-am recunoscut! Nu-ți pot spune ce-a putut face, dar sunt tare contrariat de ieșirea lui. Să nu-l întrebi, m-a rugat să nu spun nimănui! Eu nu-l știam așa! Și-ncă în casa mea!
Scuzelele lui erau la fel de puerile ca și gestul. Poate-ți voi spune cândva, deși aș vrea să uit!
Nu știu dacă ți-am spus: în acest an voi pleca de aici! La Piatra Neamț. Cei șefi pe județ (la partid) m-au chemat la ei. Amza Săceanu[9]. Mâna lui D.R.[10]?! Sper să o duc mai bine, să scap de izolarea de aici și mai ales de filistini. Pentru că mă voi muta tot într-o singurătate! Sunt bucuros de un nou dar de la franțuzoaica mea dragă! Cărți de Sade, Cioran, Bataille, Nabokov și Artaud! Superbe! Sunt un om bogat iarăși!
Mă duc la București să distrug banii de pe carte! Puțini! Aproape 8 000. Am o grămadă de datorii! Măcar să nu le mai am!
Mi-a venit programa de la facultate! Am câteva examene „dificile“, plicticoase! Nu prea am chef de lecturi obligatorii! Mă voi descurca eu cumva! Asta-i!
Mai scrie-mi tu! LA MULȚI ANI! Îți doresc un an bun!
Te îmbrățișez cu gândul cel curat!
Aurel Dumitrașcu
P.S. – Cam câte cărți de-ale mele au venit la Botoșani?!
A.
[1] Nicolae Ciobanu (1931 – 1987) – critic și istoric literar.
[2] Vezi articolul „Glosse la cartea poetului tânăr“ publicat de Nicolae Ciobanu în „Luceafărul“ nr. 52 din 29 decembrie 1984.
[3] Gheorghe Grigurcu (n. 1936) – critic literar și scriitor.
[4] Victor Felea (1923 – 1993) – poet, eseist și critic literar.
[5] Albumul memorial Nichita Stănescu publicat de editura „Viața Românească“ în 1984.
[6] Tudoriţa Tărâţă (n. 1960) – ultima soție a lui Nichita Stănescu.
[7] Lucian Vasiliu (n. 1954) – poet și editor.
[8] Iolanda Carmen Vasiliu – Director de cursuri la Institutul Cultural Francez din Iași. Soția poetului Lucian Vasiliu.
[9] Amza Săceanu (1936 – 2007) – critic teatral. Pe vremea aceea secretar al Comitetul Judeţean de Partid Neamţ.
[10] Dumitru Radu Popescu (1935 – 2023) – scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române.
