Borca, 19 decembrie 1984
Dragul meu,
În sfârșit, după aproape o lună de tăcere, îți pot trimite cartea mea! Cam în zilele în care-mi scriai tu, eram la București. Două zile. „Divina“[1]… a ieșit în sfârșit! Mă bucur că ți-o pot trimite!
Am așteptat-o prea mult, de aceea nu știu să mă bucur de ea!
Dar sunt liniștit, împăcat. M-am eliberat de un plâns! Era atât de important! Acum, știu, după ce am consimțit să mă expun, oricine mă poate huli! Absolut nimeni, însă, nu mi-ar putea contesta vocația. Dar astea sunt deja lucruri care nu mă mai privesc pe mine. Am făcut ceea ce trebuia să fac: mi-am scris cartea! Mă simt însă risipit, parcă mi s-a luat ceva, parcă nu mai sunt cu mine însumi. Gabriela Negreanu[2] a făcut ce-a putut pentru ca această carte să iasă bine. Sunt mulțumit că are un ton personal, că nepăsarea și vehemența cu care vorbește orbecăiala o individualizează. Îi datorez mult domnului D.R.[3] – fără intervenția lui, multe din textele cărții n-ar mai fi fost între aceste coperți.
Traversez zile în care nu vreau nimic, zile în care nu aștept nimic. Mă crezi că n-am trimis mai nimănui cartea la București, cu câteva foarte mici excepții?! Mă voi duce după Anul nou. Am trimis, în schimb, mai multe cărți prietenilor ieșeni. Am procurat în aceste zile mai multe exemplare. Sunt tot sărac, mai ales că banii nu mi-au venit!
Vreau să plec de aici, m-am săturat de imbecili și filistini. Zilele trecute am fost chemat la Piatra Neamț de Amza Săceanu[4], noul secretar cu propaganda pe județul Neamț. Pus în gardă și sunat de D.R. – deși eu nu m-am plâns acestuia din urmă. Dacă nici al doilea șef pe județ nu mea putea să mă „instaleze“ în Piatra Neamț, atunci cine altcineva?! Din nou, mecena D.R. îmi arată prețuire și dragoste! Continuu să-i rămân profund îndatorat! Și încă nu i-am trimis cartea.
Rogu-te un lucru: poate procuri de undeva albumul Nichita[5]! Mi-ai face un mare dar?! (evident, contra cost). Poate c-am aflat prea târziu de existența lui și nu știu cum l-aș putea procura de aici! Să nu-l uiți, dacă se poate!
Am auzit că Radu Florescu[6] și Adrian Alui Gheorghe[7] ar fi câștigat concursul de la „Junimea“! Nu m-am bucurat suficient – pentru că încă n-am văzut anunțată povestea aceasta! Tu nu ai manuscris acolo?!
Voi spune din nou: Trebuie să dai examen la facultate! Nu e greu! Și, într-adevăr, e un punct de la care avem nevoie de acele hârtii! La rusă sunt mai puțini concurenți, ca și la latină! Te vei gândi tu mai bine cum să faci!
Eu tocmai am primit programa pentru anul III! Am câteva examene aiurea, încâlcite din perspectiva preocupărilor mele actuale (economie politică, dialectologie)!
Aștept vacanța! Iubesc diverse femei, dar nu pot renunța la T[8]. (timp în care ea a cam renunțat la mine!) M-am săturat de singurătate! Aștept să plec la București mai multe zile, după Anul nou! Și aș vrea mult să stau la Piatra Neamț, să plec de aici! Am refuzat lansarea la Piatra Neamț și oriunde! Nu-mi plac lucrurile de acest fel! Dar deja s-au cam vândut cele 800 de exemplare aduse la Piatra Neamț. Sper să nu rămân fără cărți.
Nu-s prea-n apele mele! Mă mângâi cu scrisorile pe care le primesc!
Sper să-ți placă și ție cartea! Ți-o trimit cu toată dragostea!
Și-ți doresc un sfârșit de an bun! Și tot ce-ți dorești tu! Și poate ieși și tu cu carte, naibii!
Te îmbrățișez!
Aurel Dumitrașcu
[1] Este vorba de volumul de debut, „Furtunile memoriei”, editura „Albatros”, 1984.
[2] Gabriela Negreanu (1947 – 1995) – poetă, eseistă și redactor de carte. Pe numele său real nume Gabriela Vasilache.
[3] Dumitru Radu Popescu (1935 – 2023) – scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române.
[4] Amza Săceanu (1936 – 2007) – critic teatral. Pe vremea aceea secretar al Comitetul Judeţean de Partid Neamţ.
[5] Albumul memorial Nichita Stănescu publicat de editura „Viața Românească“ în 1984.
[6] Radu Florescu (n. 1961) – poet.
[7] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și publicist.
[8] Tudorița Gavril (n. 1969) – fostă elevă a lui Aurel Dumitrașcu.
