Borca, 19 iunie 1983
Bună, dragul meu!
Epistola ta din 25 mai e tare plină de amărăciuni și-mi pare foarte rău că n-o duci bine, că ești hărțuit de atîtea insațietăți. Sigur, „compătimirea“ e întotdeauna o complezență, nici măcar un semn de politețe, și aceasta în special cînd… scrii. De fapt, nu știu dacă gîndurile mele bune te liniștesc vreun pic. Eu unul, izolat cum trăiesc, aș înnebuni fără scrisorile prietenilor. Chiar ipocrite să fie, simpla lor sosire îmi dă încredere, în orice caz mă simt bine încă înainte de a le citi.
Nu știu ce aș putea să-ți spun în legătură cu toate lucrurile triste pe care mi le spui? Mai demult îmi spuneam că „avem prieteni pentru a avea cui ne plînge“, gîndindu-mă, desigur, în primul rînd la mine. Acum am devenit mai stoic, deși mă simt îngrozitor deseori. Cel puțin aici îmi pot permite să fiu cît vreau de leneș, pentru că după ce-mi termin cele 4 sau 5 ore de la școală, sunt absolut liber, nici mîncare nu trebuie să-mi fac (de fapt, nu mă pricep la nimic, nu știu nici să sparg un ou și să fac niște ochiuri, de mămăligă ce să mai spun?!). Pentru mine înseamnă tare mult și faptul că nu fumez și nu simt niciodată nevoia să beau, dulciurile fiind singurul meu „viciu“ de acest gen. Absența unei mari iubiri mă doare cel mai mult, poate și fiindcă niciodată nu pot crede în mod foarte serios (după artă) decît în dragoste. Dar nu mă satisface nici una din multele frumuseți pe care le cunosc. Numai T.[1], minunea aceea de 15 ani (de-acum), mi-a împleticit mințile, acum fiind însă pe punctul de a o pierde, din motive care îmi scapă. Ascult muzică peste limita normală (eu cînd scriu ascult muzică!), citesc divers și umblu mult singur prin munți. Nu am niciun prieten aici, deși-s destui care se cred prietenii mei. Radu Florescu[2] era singurul aici cu care nu-mi displăcea să stau (e drept, nu întotdeauna!), dar acum e la Piatra Neamț, are serviciu acolo (un fel de inspector cu sau la viermii de mătase!). Și, închipuie-ți, Piatra Neamț e la 95 de kilometri de mine. Prietenii mei din Neamț nu mai sunt ca înainte, chiar le spuneam că apariția curîndă a cărților și toate celelalte lucruri ne-au făcut suspicioși, invidioși, măgari la urma urmei! Adrian[3] uită prea des că mi-e prieten, pe Daniel[4] nu-l uit pentru vizuinile lui, Sava[5] e un băiat minunat dar tare mut! Și nu ne mai căutăm ca pe vremuri. Deh!
Îmi vorbești de copiii tăi, nu știam că ai copii, faptul acesta nu e orice! Știi, eu nu vreau să am copii, deși îi iubesc enorm. Mă voi despărți de toate femeile care vor dori să-mi facă vreun copil. Mi-e groază de gîndul că nu aș avea ce-i oferi copilului meu într-o lume pe dungă. Și cred că mi-aș pierde toată liniștea care îmi dă din cînd în cînd putere.
Aș vrea să te știu învățînd, cred că poți intra la filologie! Nu e greu, dimpotrivă! Îți trebuie doar să fii dezinvolt, să faci chiar caz de deșteptăciunea ta, chiar dacă nu ești prea pe subiect.
Aș vrea să te știu liniștit, mai mulțumit! Mă doare tot ce li se-ntîmplă rău poeților, deci mă dor și mâhnirile tale. Cred că nu e nevoie să spun de ce mă dor!
Eu am sesiune acum în iulie. Pe 2 iulie am lingvistica. O, dar e total insațioasă! Nu știu cum o să iau examenul ăsta?! Și nici filozofia oficială nu e limpede! N-am de pe ce învăța, voi citi ceva înainte de examen (dacă se respectă programarea!). Altfel voi avea de lucru și pentru la toamnă, ceea ce, desigur, nu ar fi deloc o bucurie.
Citisem acel articol al lui Alex. Ștefănescu[6], întîmplător; în mod obișnuit nu citesc astfel de ziare (deși, iată, la „România liberă“ e șef un om la care țin mult: domnul Paler[7].)
Altceva?! Am mai fost la Piatra Neamț, invitat la niște „colocvii teatrale“, ocazie de a vedea patru piese (nu grozave, totuși…) și cîțiva oameni.
Despre carte nu știu nimic[8], din ianuarie; doar că s-a făcut anchetarea pentru tiraj și că va costa 9 lei – am văzut scris pe hîrtia aceea de la Centrul de librării. De fapt îmi comunicase și bunul tristul Liviu Stoiciu[9].
Ai grijă de tine, dragule! Și caută să dai acel examen! Te-ar face mai puternic sufletește, fii sigur!
Îți doresc tot binele pe care-l poți suporta!
Și tău, cu gîndul curat,
Aurel Dumitrașcu
[1] Tudorița Gavril (n. 1969) – fostă elevă a lui Aurel Dumitrașcu.
[2] Radu Florescu (n. 1961) – poet.
[3] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și om politic.
[4] Daniel Corbu (n. 1956) – poet și eseist.
[5] Nicolae Sava (n. 1950) – poet.
[6] Se referă la articolul „Autenticitatea actului de cultură“ publicat de Alex. Ștefănescu în „România liberă“ nr. 12010 din 13 iunie 1983.
[7] Octavian Paler (1926 – 2007) – scriitor, jurnalist, editorialist și om politic.
[8] Este vorba despre „Furtunile memoriei“, volumul de debut al lui Aurel Dumitrașcu.
[9] Liviu Ioan Stoiciu (n. 1950) – poet, prozator și scriitor.
