Borca, 23 febr. 1983
Bună, dragul meu!
Parcă-mi vine să te-ntreb cum de ți-ai mai adus aminte de mine!? Dar, îmi închipui, ai destule probleme și tu. Bine că ai puterea să vii și mai târziu, bine că exiști!
Eu, étudiant într-adevăr, trec printr-o iarnă lipsită de profunzimi, agasat de lecturile obligatorii pentru sesiunea din aprilie (n-am niciun curs după care să învăț!), fără să fi scris ceva, hăituit de cățelandrii unor stil-uri mai puțin poetice, deși tot ce fac se petrece în marginea cărților, între cărți, cu cărți.
Poate că unica bucurie reală este minunea aceea de paisprezece ani, T.[1], din cauza căreia am scris o carte la care țin mult (deocamdată). Fata asta rămâne să limpezească acum tot ceea ce riscă să se surpe în mine, aici. N-am s-o pot uita pentru toată nebunia textuală la care m-a predispus.
După Anul nou am fost la București. Cu prietenii de acolo, cu mulți dragi.
Sântimbreanu[2] – un om care n-a fost sincer cu mine, căruia i-am reproșat lipsa de loialitate; mi-a răspuns la fel, n-are decât. Or să-mi scoată cartea prin ianuarie ’84. N-au decât să se-„mpuște“ la umbra ei. Închipuie-ți că aceea i-o dată la care până și „termenul de pe contract e depășit. D.R. Popescu[3], bun, m-a asigurat c-or să mi-o scoată. D. R. nu știa că peste două zile Sântimbreanu spunea alte povești. Nu am mai căutat pe nimeni. Textele pe care le am pe la reviste sunt în special din „Tratatul de eretică“. De aceea nici nu le publică, se pare. Cultură cu gramul și suspiciunea! Deh! Asta-i!
Sunt plictisit de toate! Doar scrisorile prietenilor, T., chiar și Octavian Paler[4] îmi scrie, bucurându-mă mult, desigur.
Și citesc, bătrâne! E cea mai nobilă faptă în „vremuri de răstriște“.
Și eu aș pleca la București, dar totuși nu!
Acolo risc să-mi pierd liniștea profunzimii, acolo risc să-mi pierd de tot memoria (cam absentă în ultimul an!).
Reușita mea la franceză (ca și a lui Adrian[5] la latină) e o chestiune de fler, pentru că n-am picat deloc pe subiecte. Am abuzat însă de tot ce știam – plus teza foarte bună de la gramatică!
Le datorez, și acum, mult lui Lucian[6], lui Luca Pițu[7], celorlalți care m-au amenințat să mă duc la examen! Dar s-ar putea să mă plictisesc de chestiile astea didactice! Cine știe!?
Mai vorbește-mi tu, preocupatule!
Salutări și lui Val! El ce mai cântă?!
Gândul meu bun și pentru domnul Valea[8]!
Toate cele bune!
Al tău,
Aurel Dumitrașcu
[1] Tudorița Gavril (n. 1969) – fostă elevă a lui Aurel Dumitrașcu.
[2] Mircea Sântimbreanu (1926 – 1999) – scriitor, publicist, scenarist, producător de film și director al editurii Albatros.
[3] Dumitru Radu Popescu (1935 – 2023) – scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române.
[4] Octavian Paler (1926 – 2007) – scriitor, jurnalist, editorialist și om politic.
[5] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și publicist.
[6] Lucian Vasiliu (n. 1954) – scriitor.
[7] Luca Pițu (1947 – 2015) – Eseist, publicist și profesor.
[8] Lucian Valea (1924 – 1992) – poet, prozator, eseist și istoric literar. Numele real al lui Alexandru Astălușiu.
