Borca, 10 noiembrie 1981
Bună, dragul meu!
Îți mulțumesc pentru cele două epistole, pentru ce scrii în ele! Aveam nevoie de aceste cuvinte nu pentru a mă justifica față de cineva, ci pentru a mi se spune încă o dată că nu sunt un om de nimic. Îmi vei fi iertat tonul din scrisoarea anterioară, dar eram tare mâhnit, tare contrariat! Și tu ai dreptate în tot ce spui! Atunci când un prieten ajunge ca în loc să-ți răspundă la întrebări loiale să te murdărească pe aiurea cu tot felul de cuvinte, nu poți să nu fii mâhnit, contrariat, enervat! Îmi pare rău că Daniel[1] s-a purtat ca la târg, terfelind lucruri ce nu trebuie niciodată terfelite! Dar nu voi să-l mai știu, nu-i doresc decât bine, să ajungă ce dorește! S-a produs o breșă serioasă, nu-l mai am în suflet, eu nu sufăr de amnezie – știu de aceea că este aproape imposibil să mai redevenim ce-am fost! Deși, cine știe! Unui prieten îi cer să fie cinstit și să răspundă cu respect respectului! Altfel nu suport să vorbesc despre prietenie!
Adrian[2] a fost duminică și sâmbătă pe la mine, a citit și el scrisorile tale – trebuia! Acum sper să nu mai fie suspicios și să rămână mereu de partea celor care nu se dezmint în buna-le credință!
Fii sigur că în sinea mea știam că nu poți vorbi fără rost, că nu m-ai putea blama fără motiv! Dar aveam nevoie de cuvintele tale, trebuia să știi și tu că ți se pun neadevăruri în spate, ca și mie! Și că nu e deloc drept!
Acum e cazul să nu mai vorbim despre aceasta! Mi-am recăpătat liniștea, nu e nimic mai important decât ea!
Ninge de ieri. Nebunește! Zăpada e de patruzeci de centimetri. Viscolește. Cred că sunt cam împrăștiat din cauza acestei schimbări. Încerc să-mi recapăt echilibrul, să-mi reiau serios lecturile, să scriu tot ce vreau și tot ce pot!
Aștept Anul nou pentru a merge la București! Mi-e dor de prietenii de acolo! Mircea Cărtărescu tocmai mi-a scris despre tot ce se mai întâmplă pe acolo, despre cărți!
Am fost la Iași, la lansarea cărții lui Lucian[3], am petrecut câteva zile minunate cu el, cu Liviu Antonesei[4], cu ceilalți. Liviu mi-a mai împrumutat cărți rare, îi sunt mereu recunoscător! Sunt foarte mândru că-i sunt prieten, e unul dintre cei mai culți tineri poeți din câți cunosc. Și biblioteca lui e o bibliotecă deosebită, cu multe cărți rare.
M-aș duce și până la Cluj, deocamdată rămân totuși pe loc! Zăpada aceasta uzurpă orice chef de călătorit! După 20, nu știu exact când, Sava[5] va citi la „Confluențe“. Cred că n-o să mă duc atunci, deși vorbisem cu Adrian să mergem cu toții.
M-ar impresiona neplăcut prezența lui Daniel! N-am ce face, așa simt acum, de un timp. La Anul nou voi pleca cu Adrian în Sud! Trebuie să rezolv cumva cu trei femei care țin să mă viziteze aici, fiecare fiind din alt colț al țării! De fapt nu am chef decât de una! Poate că va trebui să le mint, ceea ce n-am prea făcut până acum cu nicio femeie!
M-aș bucura mult să izbândești cu Junimea!
Îți doresc mult noroc! Eu cred că Andrieș[6] e mai bun decât Cuțitaru[7]! Asta din câte îi știu eu!
Observ că D.R. Popescu[8] discută probleme foarte importante în ședințele cu scriitorii, ceea ce e foarte bine!
Mai scrie-mi tu! Sper să vorbim lucruri mai serioase de acum, să fiu și eu mai adunat!
Vestea morții tatălui tău, deși comunicată așa simplu, este o veste nedorită, tristă! Îmi pare foarte rău pentru tine! Nu pot spune mai mult, n-are rost să-ți vorbesc de complezență! O durere este oricum o durere!
Îți doresc numai bine!
Cu toate gândurile bune,
Aurel Dumitrașcu
[1] Daniel Corbu (n. 1956) – poet și eseist.
[2] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și om politic.
[3] Lucian Vasiliu (n. 1954) – poet și editor.
[4] Liviu Antonesei (n. 1953) – scriitor, cercetător, publicist și om politic.
[5] Nicolae Sava (n. 1950) – poet.
[6] Andi Andrieş (n. 1934) – poet, dramaturg, editor și publicist.
[7] Virgil Cutitaru (n. 1937) – istoric literar, critic literar.
[8] Dumitru Radu Popescu (1935 – 2023) – scriitor, prozator, dramaturg, scenarist de film, membru titular al Academiei Române.
