Borca, 1 aprilie ’81
Bună, dragul meu!
E o lună de când tac! Tăcerile necesare, manevre involuntare ale spiritului meu mereu nemulțumit! Dar muțeniile ascund și surprize. Ele trebuie să fie însă, întotdeauna remarcabile. Mă plictisește eclectismul multora, în timp ce nici ergotismul altora nu-mi place. Excesele au totuși măsură.
Nu-ți dau dreptate în ceea ce privește „cazul“ Mircea Cărtărescu. Sau, în orice caz, nu se pune problema cum ai pus-o tu. Mircea n-a vrut să „culturalizeze“, cum spui tu, pe nimeni, eu unul nici nu am gândit deloc așa. În necunoștință de cauză, la început, simțisem că mi-aș putea pierde stima pentru el. Munții m-au învățat, în primul rând, să fiu moral. Dar i-am citit cartea, între timp mi-a trimis-o chiar el, nu, nu se poate pune problema așa! Moralitatea-i literară nu poate fi pusă la îndoială. Cred că numai comoditatea ne poate face să gândim pustiu. Mircea e fără discuție un poet incomod. Dacă l-ai cunoaște personal, nu l-ai putea gândi decât în stimă. Poate că a noastră cultură română nu e prea pregătită pentru a recepta orice poezie. Vorbesc atâția despre Olson[1], Eliot[2], Levertov[3] sau Pound[4], cu admirație, dar sunt convins că aproape niciunul dintre acești „entuziaști“ nu pricep nimic din ei, nu-i receptează profund.
Nu trebuie mult bun-simț pentru această constatare. Eu continuu să cred că poezia trebuie citită numai în original, că traducerile nu fac decât deservicii POEZIEI. Deci, să învățăm cât mai multe idiomuri.
În altă ordine de idei, intervenția lui Mircea[5] din „Echinox“ nu excela prin excese, ci prin adevăruri. Ca și intervențiile lui Emil[6] și de lui Lucian[7]! Merg cu Mircea și ceilalți pentru că ei nu-s doar talentați (talent au și sugarii), ci își susțin „sistemul“ poetic pe o cultură apreciabilă. Cred că deranjează prea mult seriozitatea cu care unii își asumă poezia. Nu de mult timp au fost la Piatra Neamț Mircea Ciobanu[8] și Vasile Vlad[9]. Excelenți causeuri, histrioni chiar, dar POEȚI. Ciobanu m-a preferat pe mine între ceilalți. Poate pentru că trebuia să prefere pe cineva la Piatra Neamț. Îl „incomodase“ totuși „impertinența“ cu care-mi apăr ideile, seriozitatea cu care le pun, implicarea deplină!
Știi, am inventat aici (adică la Piatra Neamț) un Club de poezie. Luna tocmai trecută am fost foarte des în burg. La Adrian[10] sau Dimitri Chioaru[11], după ce veniseră ei în munți, pe rând, în mai multe zile! Acum mă bucur mult pentru victoriile prietenilor mei, victoria cărților lor: Dimitri, Lucian[12] și Mariana Marin[13]!
Voi merge la București să citesc în Cenaclul de luni! Ei vor! Și eu! Doresc să-i cunosc și pe ceilalți! Mă simt apropiat de ei, ca și de echinoxiști! Ți-am mai spus, îmi plac oamenii care fac la modul serios cultură! Că uneori ei se poartă și ca bufonii? Foarte bine! Proștii trebuie împacientați oricum!
Îmi pare rău că te-ai simțit rău, că poate te mai simți așa! Dar părerile mele de rău nu-ți pot anula durerile! Deci să nu exagerez în inutilități! Cred că ar trebui să bei mai puțin! Mie, de fapt, nu-mi plac oamenii care nu se pot abține în fața alcoolului, care n-au măsură. Cred așa mult în luciditate! Ea este singura putere a poetului. Dacă și-o riscă, își riscă și poezia, totul! Nu mă refer la tine, desigur, dar cred că ai zile când și tu exagerezi. Mi-amintesc și de Suceava, ziua aceea din toamna trecută. Parcă erai turbat în după-amiaza aceea, în autogară. Adică, vreau să spun, te înțeleg oricum, dar nu poate să-mi placă orice. Mai ales, de exemplu, să te știu bolnav.
Nu, Gellu, eu nu urăsc provincia, cum ți s-a părut! Tristețea mea e de altă natură. De orașele mari nu pot avea nevoie mereu, mă deranjează. Oamenii mă interesează. La Cluj aș vrea să stau câțiva ani numai pentru a putea citi cărți excepționale, pe care nu le vom găsi niciodată prin biblioteci. Am citit din fișele și conspectele lui Dimitri. Ce lecturi! Jaspers[14], Kierkegaard[15], Bergson[16], Nietzsche[17], Sartre[18], Eliot etc. – cărți mare, netraduse, ușor de citit în franceză sau engleză, în germană!
Citesc, de la el, acum, „Initiation à la méthode philosophique“ a lui Jaspers. Câte nu știam! Et les autres!
„Pun la cale“ o carte nouă de poezie!
Asta-i va descumpăni pe unii! Am prea multe idei, uneori! E și periculos! Pentru că nu-s necesare numai ideile! Dar mai bine așa, totuși! Numai cu talent nu se face nimic durabil!
Îl aștept pe Emil[19] prin munți. S-a cam lăsat și el de serviciu!
În rest, mă bucur de căldură, nu-mai pot de bucurie! Refuz să văd femei, acum nu e timp de ele!
Prefer depărtarea de principiul reificării!
Elfii e bine să mai vânture ce e prea obișnuit!
Poezie și sănătate!
Al tău,
Aurel
[1] Charles John Olson (1910 – 1970) – poet.
[2] Thomas Stearns Eliot (1888 – 1965) – poet, dramaturg și teoretician literar.
[3] Priscilla Denise Levertov (1923 – 1997) – poet.
[4] Ezra Weston Loomis Pound (1885 – 1972) – poet și critic literar.
[5] Mircea Cărtărescu (n. 1956) – poet, prozator, eseist, critic literar și jurnalist.
[6] Emil Hurezeanu (n. 1955) – scriitor și publicist.
[7] Lucian Vasiliu (n. 1954) – poet și editor.
[8] Mircea Ciobanu (1940 – 1996) – poet, prozator, editor, traducător și eseist.
[9] Vasile Vlad (n. 1941) – poet.
[10] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și om politic.
[11] Dumitru Cioaru (n. 1957) – poet.
[12] Lucian Vasiliu (n. 1954) – poet și editor.
[13] Mariana Marin (1956 – 2003) – poetă.
[14] Karl Theodor Jaspers (1883 – 1969) – filozof, teoretician literar și psihiatru.
[15] Søren Aabye Kierkegaard (1813 – 1855) – filozof, scriitor și teolog.
[16] Henri-Louis Bergson (1859 – 1941) – scriitor și filosof.
[17] Friedrich Wilhelm Nietzsche (1844 – 1900) – unul dintre cei mai importanți filosofi europeni.
[18] Jean-Paul Sartre (1905 – 1980) – filosof.
[19] Emil Hurezeanu (n. 1955) – scriitor și publicist.
