Borca, 24 IANUARIE 1981
Bună, dragul meu!
Și LA MULȚI ANI! În decorul acesta căruia, nu știu de ce, aș vrea să-i spun că e nesuferit. E prea mult omăt în munți, e frig. Ducă-se! Sunt sătul! Sunt zile în care fiecărei femei aș vrea să-i spun Remedios. Și știu că numai fiindcă mi-e dor de ploi… Anul ’80 a fost atât de urât, au murit atâția oameni pe care-i iubeam nespus, decembrie ținând să fie luna cea mai nesuferită. Pentru că John Lennon a fost întotdeauna de partea mea. Și nu suport să-mi spuneți că a murit! În noaptea de trecere spre ’81 am fost la Târgu Neamț, la Daniel Corbu[1]. Împreună cu prietenul meu cel mai bun și bramburit: Adrian Alui Gheorghe[2]. Singuri. Femeile ar fi fost niște semnale inutile. Și le-am evitat intenționat!
Pe 2 ianuarie am plecat la București. Voiam să uit, să nu-mi pese, să umblu aiurea, să nu mă întrebe nimeni. Bucureștiul este aproape singurul oraș care-mi convine. Pentru că e mare, pentru că nu se termină, pentru că nu mă dezamăgește niciodată în plan cultural. Mă simt bine hrănit acolo. Și anonimatul străzii anulează tot ce e caduc și nehotărât în mine. Mi-am evitat cunoscuții și prietenii. Am vrut să fac numai ce-mi trece prin cap. Ceea ce s-a și întâmplat.
Singurii scriitori cu care am suportat să mă văd au fost Ion Horea[3] (inofensivitatea-i bonomă îmi convine; pentru că niciodată nu discut cu el despre poezia mea, nu-i las poezii, asta nu mă interesează; indiferent ce „sfaturi“ îmi dă!) și Trio-ul din generația mea (!): Mircea Cărtărescu, Mariana Marin[4] și Radu Călin Cristea[5]. Lui Mircea tocmai îi apăruse cartea, excelentă, victoria lui editorială, așteptată, m-a bucurat foarte mult. E un băiat foarte deștept, cred că prima calitate a poeziei sale este comprehensivitatea. În orice caz, sunt de acord cu ce scrie. A terminat anul trecut filologia, în București, cu media cea mai mare. E la un liceu în capitalie. Am sărbătorit cartea-i, la Mariana, într-o noapte faină.
M-am întors pe la Iași. Pe la Lucian[6] și Liviu Antonesei[7], prieteni admirabili. Am stat numai o zi. Începea școala, nu mai puteam rămâne.
Dar periplul acesta mi-a prins bine, m-a liniștit și adunat.
Și pare a fi o liniște constructivă.
Școala a început, dar ducerea acolo nu-mi mai provoacă revelații. Nici copiii nu mă mai încântă așa mult.
Îmi doresc să vină vara și să plec prin patrie, spre sud în primul rând. Mi-e dor de Sulina, de marea cea care-mi seamănă prin nu știu ce! Și aș vrea să se hotărască apariția cărții mele. Simt că e bună și că o merit publicată. Și cred că am și nevoie de ea.
Aparițiile în presă nu mă interesează, când apar puțini știu că e vorba de accidente. Ca de exemplu „Luceafărul“ nr. 1 / ‘81[8]. Eu n-am trimis niciodată poeme la această revistă (exceptând perioada Geo Dumitrescu). Din lipsă de stimă.
Dar pot fi poeme luate de Ion Gheorghe[9] de la Suceava, dar în toamna lui ‘79!
Oricum, prietenii îmi spun că afișul SĂPTĂMÂNA s-a grăbit prin unul din lipitorii săi să mă publice și la „Versurile săptămânii“[10]. Mi se pare că numai eu nu fusesem dat acolo dintre „furioșii“ veniți nu demult. Mircea[11] și cu T.T. Coșovei fuseseră cel mai des citați acolo! Și Lucian!
Îmi pun la punct alt manuscris! Încerc să fac ordine în lecturi și studiu! Și aș vrea să se mai ducă dracului iarna aceasta!
Cred c-ar trebui să-ți spun alte lucruri, mai frumoase și mai multe! Dar am început să-ți scriu pe muzica lui John Lennon. El continuă să cânte și acum! Și, iartă-mă, nu mă mai pot gândi la nimic!
Liniște și POEZIE!
Al tău,
Aurel Dumitrașcu
[1] Daniel Corbu (n. 1956) – poet și eseist.
[2] Adrian Alui Gheorghe (n. 1958) – poet, editor și om politic.
[3] Ion Horea (1929 – 2019) – poet.
[4] Mariana Marin (1956 – 2003) – poetă.
[5] Radu Călin Cristea (1955 – 2020) – critic literar, scriitor, eseist și jurnalist.
[6] Lucian Vasiliu (n. 1954) – poet și editor.
[7] Liviu Antonesei (n. 1953) – scriitor, cercetător, publicist și om politic.
[8] În „Luceafărul“ nr. 1 / 1981, pg. 4, lui Aurel Dumitrașcu i se publică grupajul de poezii: „An de grație“, „Când încă ești tânăr“ și „Portret al artistului“ (1).
[9] Ion Gheorghe (1935 – 2021) – poet.
[10] În „Săptămîna“ nr. 527 din 9 ianuarie 1981 se publică, la rubrica „Săptămîna pe scurt“ – Versurile Săptămînii următoarele versuri semnate de Aurel Dumitrașcu: „Isolda umbla prin grădina copou / și întreba cine îl cunoaște pe / ștefan apetrei care-i pierduse / ca ultimul nerușinat partiturile de la / o capodoperă a lui wagner / însă târgoveții și servitoarele de prin parc / spuneau că n-au auzit de acest ștefan / și că nu cunosc decât pe mircea vintilă / trebuie înțeleasă descumpănirea isoldei / (tristan muncea, pe atunci, la încărcatul vagoanelor)“
[11] Mircea Cărtărescu.
