– Liviu Antonesei (după Liviu Ioan Stoiciu) îți trimite părerile pentru fiecare poem în parte din manuscrisul tău. Entuziasmul lui este reconfortant. Îți dă încredere. Pentru că ai încredere în comprehensivitatea acestor oameni.
Nu-i vei uita pentru că sunt buni și te ajută să-ți privești mai clar manuscrisul.
Concluziile, desigur, le tragi singur.
7 sept. 1980
– Rusica nu a venit la tine, așa cum promisese. Este deranjant că ți-a stricat ziua. Nu pentru că n-a venit, ci pentru că nu te-a anunțat că nu vine.
Știe că nu ești un nerod, frumusețea o fi un pericol, dar nu o scuză.
7 sept. 1980
– Nicușor Teodorescu. Nunta. Stai și tu. Mama + Ionel au cununat. Te uiți la bețivi. Unii se mai bat. S-ar plictisi dacă n-ar face-o. Nunțile sunt locuri în care oamenii se amăgesc că sunt fericiți și mulțumiți. Ai băut vin cu niște oameni simpli; o femeie subțire, de 36 – 37 de ani, era tare frumoasă. Te-ai gîndit la ea ca la stele.
– Revistele literare devin din nou consistente, e semn că redactorii și-au terminat concediile.
– Sorin Grecu și Flavia Ionescu în „Tribuna“. Te bucuri pentru ei.
8 sept. 1980, orele 2
– Îngerii nu știu ce e vaginul unei femei.
– La urma urmei, o carte publicată este o casă din care reușești să ieși.
– Citești o proză de Manuel Scorza: „Bat tobele pentru Rancos“. Ai senzația că citești ceva de Gabriel García Márquez. Se pare că e vorba de o tradiție sud-americană, nu de o asemănare propriu-zisă.
– Ai băut coniac și cafea la dna. Gondor (doamnă, doamnă! uneori aș vrea să fim singuri!). Vin, la nuntă. N-ai somn.
8 sept. 1980,
orele 2-3 noaptea
– Mă deranjează foarte mult faptul că poeții din generația mea, totuși, pe cît sînt de entuziaști, pe atît sînt de egoiști. Oricum, dau această senzație. Ar trebui să se bată toți pentru a ne putea întîlni undeva, în munți, pe țărm, o dată pe an, important ar fi începutul, după aceea s-ar schimba totul în tot mai bine.
– Ieri ai făcut din nou o plimbare la Pr. Ungurului. Ai luat-o pe Marie și ați umblat pe munte. Alune, zmeură, v-ați iubit în iarbă, ați privit muți, de sus, excepționala desfășurare a naturii, era o liniște copleșitoare.
Ești fericit cînd stai așa pe munte, cu liniștea, cu tine, chiar și cu Marie, cînd poți uita de toate, deși te întrebi ce se-ntîmplă cu toate.
9 sept. 1980
– Umbli mult prin manuscrise. Dar e o zi proastă. Nu-ți merge deloc mintea! Te simți nenorocit și încrîncerat cînd nu-ți iese deloc ceea ce ai în cap dar nu poți pune și pe hîrtie așa cum simți și să fie și artă.
9 sept. 1980
– Ți-a scris Mariana Marin, în drum spre Slobozia, în tren.
Exuberantă, sinceră, bună.
Te-ai bucurat mult, îți vorbea și de ce fac ceilalți. Iaru, Coșovei, Cărtărescu, Stratan, Vișniec, Mera, etc. Cînd primești scrisori de la oameni pe care-i stimezi te bucuri mult! Mulțumesc, Madi! Și să nu te simți singură la Borcea, unde ai să alfabetizezi (cum spui) pînă și pe primar și alte „cadre locale“!
