10 mai 1988
Bobocule,
Nu ți-am scris de mai multe zile. Dacă ai plâns, ai voie să mă și bați (puțin). Voi încerca să mă revanșez căutându-ți și alte daruri prin acest oraș. Probabil că în viața mea există și vor exista mereu oameni cărora simt și voi simți mereu să le fac daruri. Tu, indiscutabil, ești unul dintre aceștia. Știu perfect că tot ceea ce-ți dăruiesc te bucură și te face mai puternică – și e destul ca să fiu fericit în felul meu. Mi-ar plăcea să-ți dăruiesc acum un fruct exotic. Patru lămâi superbe stau aici pe masă. Între mine și Adrian. Scrie și el. Tot unei fete. O cheamă Anca. A terminat liceul. E singură, undeva într-un sat. Și învață. Închipuie-ți, deci, că iei din palma mea una din aceste lămâi. Sunt superbe. Regret că nu sunt pictor, acum, ca să le pun pe pânză. Au o transparență înnebunitoare. Sunt și două reviste „Le point“ aici pe masă. De anul trecut. Dar sunt cât se poate de actuale, la noi.
Plouă. Am dat un telefon Iuliei. Voiam să știu ce face mama. N-au trecut nici ei pe acasă. Azi, vai, mi-au dat casă (din nou). Peste drum de Adrian. Da, în blocul de alături. La parter. Dar n-am mai refuzat. Parterul e mai sus decât la blocurile obișnuite. Trebuie, însă, să evacueze (e cuvântul lor) pe cineva. Oricum, îmi fac contractul. Abia aștept să trec strada! Ai să vii la mine și aici. Pentru că voi muta și muzica aici.
Am vorbit cu Doina! Nu crede că vei avea probleme cu latina. Să înveți declinările și conjugările, totuși. Ceva trebuie să știi! Am vorbit cu Costică Acozmei și urma să-mi aducă traducerile (unele) din anul I. Să nu le înveți pe de rost! Te uiți pe ele, doar. Cred că ai voie cu dicționar. Ileana B., pentru c-am uitat să-ți spun, zicea că va veni într-o zi să te caute la școală – sau să te duci tu până la ea (te-ar anunța și te-ar aștepta). Tu ocupă-te, totuși, în continuare, la modul serios, de istorie și română!
Voi merge la Mancaș să-mi dea subiectele din anii trecuți, ca să vedem cum se pune problema. Te rog să ai încredere în tine (și în mine, firește)! Reușita Petronelei Caia mi se pare cel mai important lucru din acest an pentru care mon ame respiră. Este emoționant oricum să-ți intre un boboc în suflet și să-l ții acolo cu dragoste. Un boboc cititor, trebuie precizat.
Alte vești? A venit Irina la P. Neamț. Pe neașteptate. Voia, probabil, să se împace cu mine, voia să tac. Dar gândul ei este în alte direcții. Am aflat că numele ei vine și de la latinescul ira-ae – răutate. E liberă. Dar are un soi de prostie în minți, care vine dintr-o percepere exagerată a lumii doar în latura ei cinematografică, spectaculoasă, colorată. E frumoasă, ai văzut și tu! Dar nu are suflet prea mult și minte, oricât ar nega acest aspect. Nu se poate face o biserică în preajma unei minciuni. Să fii întotdeauna un om bun cu acei care te iubesc! Și să ții la demnitate mai mult ca la orice! Discuțiile principiale, „morale” – se impun întotdeauna. Doresc mult să fii un om minunat. Ai toate datele ca să fii. Uite, a venit Viorel Buruiană (adică prozatorul Vladimir Tescanu – îi apare în curând un roman; îl vei primi cu autograf) pentru șah. Citește „Vatra”, până-ți termini de scris.
Poate că nu vin nici duminică acasă. E aproape sigur că n-o să vin. Casa, alte probleme. În plus, Irina a „amenințat“ că va reveni (pe aici) dinspre București (unde pleacă joi). Va da un telefon. Mâine.
Voi veni sigur în sâmbăta cealaltă. Să vii neapărat la mine atunci. Mai scrie-mi!
Mi se face dor de tine în modul cel mai frumos. Tu ești cel mai dulce copil la care se uită cerul prin ochii mei.
Spor la învățat! Și mai vorbește-mi despre cum e primăvara în munți. Când vin scrisori de la tine, îmi pun o floare în sân. Nu, nu-i nebun Dumitrașcu! Are și el slăbiciunile lui princiare.
Concertul „Iris“ a fost superb! Să nu fii tristă că nu ți-l pot trimite înregistrat. I-ar fi plăcut și lui „Baby“ (Bebi). Dă-i și lui o stea din partea mea!
Bucurie, bobocule! Și învățată, învață! Voi reveni, știi bine.
Bucurie! Bucurie!
Aurel
