Skip to content
Aurel Dumitrașcu Aurel Dumitrașcu

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
      • UN CAZ DE MUTILARE
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
      • Omar Sharif sau singurătatea seducătorului
    • Din manuscrise
      • REVISTELE ILUSTRATE ȘI MODESTIA
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Emilia Amariei
      • Către Maria Anegroaie
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • MANUSCRISE
    • IARNA LEGATĂ LA OCHI – SCRISORI PROVINCIALE
    • CARNETE MARO – JURNAL
      • MANUSCRISE INEDITE
      • MANUSCRISE PUBLICATE
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Iulian Costache
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Nichita Danilov
    • Liviu Antonesei
    • Lector
    • Victor Felea
    • Gellu Dorian
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Artă plastică
    • Dedicații
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
Aurel Dumitrașcu
Aurel Dumitrașcu

VIAȚA ȘI OPERA

JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un oraș nu va avea niciodată puterea să învingă inima unui om ca tine!“

admin, 02/01/202602/01/2026

ORAȘUL

 

În orașe, întotdeauna, ai timp să-ți închipui cum ai fi fără munți. Străzile se prelungesc într-un fel de cuvinte spuse cu șiretenie, ți se pare deseori că un capăt de stradă este capul unui om, o minte cuprinsă de solitudinea în care apare ceața. Spectacolul străzii este fascinant! Numai acest spectacol a născut vagabonzii, golanii. Dar să nu tragem la răspundere toate obiectele!
Pleci întotdeauna pe străzi fiindcă ele exprimă o solitudine învinsă, o generozitate care nu-ți pune întrebări, căreia nu trebuie să-i pui întrebări.

 

Minutele în care rămîi prin parcuri, cu o carte în mîini, nu sunt decît o încercare de constatare a neruperii tale cu bibliotecile – aceste indiscutabile iubiri ale ființei tale.

 

Strada este o șansă de a scăpa de pereții goi ai blocurilor – aceste monstruozități de beton, un fel de cuști în care se pierde tare mult din puterea de a iubi. Blocul este un mod de a deveni pervers și egoist, un semn de nerușinare. Nu discutăm necesitatea lui, ci doar încătușarea zilnică a omului născut, de fapt, altfel, în alt loc, poate pentru alte respirații. Orașul rămîne o oboseală care nu știe să se sfîrșească, un fel de comoditate care de fapt ne dezumanizează. Dar nu te poți substitui orașului dacă ești învățat cu lenea și nebunia. Îmi închipui acești oameni plini de probleme, risipiți, prin aceste uriașe cutii de beton, ca niște obiecte pierdute.
Femeile au învățat să se dezbrace mai ales în casele cu etaj, precum și să se uite prin uși întredeschise, prin gaura cheii. Oare de ce mirosul w.c.-urilor din blocuri îți dă senzația că dincolo de perete trăiesc alți viermi?
Magazinele nu-ți spun mai nimic, dar privești curios minuțiozitatea cu care locuitorii aleargă (și aleg) după obiecte pe care le pot îngrămădi în vitrinile de la parter și de la etaj.
Ești sigur că scrii despre oraș și fiindcă deseori îți arată pauperitatea în care o duci, e vorba de bani – desigur.
Pentru că un oraș nu va avea niciodată puterea să învingă inima unui om ca tine, un asemenea hutin și refuzat senectuții.

Piatra Neamț,
23 iulie 1980

Inedit aurel dumitrascuborcajurnal ineditPiatra Neamt

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu către Nichita Stănescu: „Cei mai mulți poartă doliu fiindcă nu știu să-și răspundă la propriile întrebări“

05/11/2021

Borca, 17 februarie 1983   Bună seara, domnule Nichita!   Crapă zeii de frig aici, în munți! Am detestat întotdeauna iarna. Și poate că asta a început de prin clasa a treia, când, ducându-mă la școală, în marginea unei păduri, am dat peste un cerb sfâşiat de lupi. Sângele acela…

Read More
Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu: „în România sunt prea mulți idioți“

09/04/2023

1 noiembrie 1982   Soția directorașului, femeie cu trei copii, 36 de ani, dacă nu mai mult, te surprinde profund dându-ţi un caiet cu „poezii“ de-ale ei, dorind să-ți știe părerea. Hm! Îl iei. Și te duci în bibliotecă, să citești în liniște. Caietul acela îți dă dreptate în tot…

Read More
Inedit

NECENZURAT: Aurel Dumitrașcu către Gellu Dorian (3): „Moartea nu mă mai emoționează.“

10/04/202610/04/2026

Borca, 17 dec. 1980   Bună, dragul meu!   Mi-ai scris mult, mulțumesc! Se pare că eu, de data aceasta, nu voi fi pantagruelic. Mă simt din nou pustiu, moartea mă cam lasă fără replică, aproape-mi vine să cred că relațiile dintre oameni sunt doar de compătimire, aproape-mi vine să…

Read More

Aurel Dumitrascu

© Arhiva Aurel Dumitrașcu 2026