Borca, 7 iulie 1981
Bună ziua, Andrei Zanca – Sofalvi!
De ce cuvinte din munții unei Moldove pline de ploi? De ce de la mine? Simplu. Pentru că vreau să-ți mulțumesc pentru tot ceea ce faci în POEZIE, pentru că te stimez foarte mult pentru fiecare text pe care-l dai lumii!
Nu știu în ce măsură numele meu îți spune ceva, sau, mai ales, poezia pe care o scriu, chiar dacă sunt cunoscut la Cluj după premiul TRIBUNEI pe ’79, asta oricum n-are deosebită importanță. Stau foarte departe de voi toți, în munți, singur, doar cu cărțile și neliniștile mele. Am să plec. Nu știu exact cînd. Ar fi trebuit s-o fac acum. Dar am muncit prea mult la o carte, deci nu pot veni să dau un examen care să mă facă mai plin de… noduri. Norocul vine de la prieteni, nebunia nu poate fi o meserie, după cum singurătatea e oricum o discrepanță ce nu înnobilează. Prietenii și scrisorile lor. Stoiciu, Emil H., Madi Marin, Mircea Cărtărescu, Lucian Vasiliu, Liviu Antonesei și Adrian Alui Gheorghe (toată stima ultimilor trei pentru ceea ce faci!). Sunt și alții, dar sînt mai leneși, chiar și clujenii (Axinte și Cristian Felea; uneori și histrionul acela numit S. Grecu).
Se poate citi și-n munți orice, inclusiv cea mai bună revistă din România – ECHINOX dar…
Sper să pot veni la Cluj, la anul! Am fost numai de două ori, într-o zi și la „Echinox“ – se pare că erai și tu acolo. Dar memoria mea vizuală este discutabilă, așa că nu se știe. Am fost pentru că nu-l cunoșteam pe D.R., dumnealui voia să știe cui i-a dat acel premiu – unui nerod, desigur! – i-am spus. Dar îmi place Ardealul. Și Clujul. Acolo se face cultură serios. Bucureștenii, balcanici și pragmatici, confundă catedralele cu berăria și cafeneaua. Eu nu pot așa! Evident, nu-s toți așa. Dar…
Dacă ajungi la concluzia că merită să-mi vorbești, fă-o, m-aș bucura mult! Dacă nu poți, nu te voi stima mai puțin.
Plec la București peste cîteva zile, vara hoinăresc prin republică. Îmi voi revedea prietenii, inclusiv pe Liviu Antonesei (Noica vrea să-l trimită la specializare în Germania, ceea ce mi se pare extraordinar pentru prietenul meu!), apoi plec la Sulina (o margine de lume unde am înțeles pentru prima dată cine sunt și ce e liniștea) și la Constanța. Singur, aș vrea. Dar cred că va merge și Adrian Alui Gheorghe. Dacă treci prin București acum, cine știe!?, mă poți găsi la tel. 75.27.34 – mi-ar place să te cunosc, să vorbim. Dar fără să-ți încurc liniștea!
Adresa de la Borca este cea care rămîne valabilă! Poate-mi scrii!
Și încă o dată, toată stima pentru ceea ce scrii, sincera mea adeziune!
Sănătate și bucurie!
Curat,
Aurel Dumitrașcu
P.S. – Chioaru e la P. Neamț. Ne vedem des. Și vorbește mereu foarte fain despre tine.
Aurel
8 iulie 1982
Un gînd bun din Iași, de la un prieten care te vorbește mereu de bine și frumusețe!
Aurel Dumitrașcu
P.S. – Neieșirea ta și a lui Liviu Antonesei la ALBATROS este o blasfemie. Mi-a părut și-mi pare foarte rău. Poate ieșiți la CARTEA ROMÂNEASCĂ!
Aurel
Borca, 30 decembrie 1983
Dragul meu,
LA MULȚI ANI! Mă bucur sincer pentru c-ai fost ales, în sfîrșit, la ALBATROS! Eu te-am iubit întotdeauna pentru ceea ce scrii! Și știu că voi continua s-o fac.
Sunt tare bolnav de cîteva luni și sper să nu crăp. Ar trebui să apară „sfertul” meu de carte, deși, cam tot de două luni, am refuzat să mai întreb ce se-ntîmplă cu manuscrisul meu ciopîrțit!
Îmi pare rău că Adrian Alui Gheorghe nu e pe nici o listă la ALBATROS. Mi se pare și dubioasă omisiunea lui!
Dar te îmbrățișez pentru victoria POEZIEI tale! Și-ți doresc tot BINELE pe care-l poți suporta!
Al tău, cu prețuire,
Aurel Dumitrașcu
P.S. – Tu nu mi-ai putea spune unde să-i găsesc pe Marius Lazăr și Dorin Serghie!?
Aurel D.
