10 aprilie 1981
– La Mădei sunt câteva eleve care au ceva ieșit din comun, o suavitate copleșitoare. Ce vor ajunge, cât de fericite vor fi?
Ele se numesc așa: Budăi Mihaela, Cârjă Ana, Gavril Tudorița, Ciubotă Axineta, Cârjă Liliana, Cojocaru Liliana, Budăi Ileana, Maxim Corina, Dorneanu Cristina, Tofan Iuliana, Iftimuț Ioana, Mujdei Liliana, Ghiurcă Valentina, Gavrilă Maria.
Cu mențiune specială pentru cele subliniate! E vorba de o puritate uluitoare cu care privesc.
29 septembrie 1981
Deși semnele scabiei încă sunt pe corpul tău, te duci departe (Secu), din nou, cu copiii, la fân. Ai privit pădurea din nou, singur, fascinat. Culorile se amestecau amețitor. Nu, nu există spectacol mai măreț decât muntele cu pădurile sale.
Ai privit ca un prost. Aproape îți dădeau lacrimile de emoție. Ți-au ținut companie și câteva eleve care-ți cântau, cu vocile lor atât de curate și adânci, câteva fete nespus de frumoase și senine. Ele se numesc Gavril Tudorița. Cârjă Liliana și Maxim Corina. Peste ani ai vrea să rămână la fel de vesele și frumoase, la fel de senine.
16 octombrie 1981
Tulburătoare aceste fete de 13 – 14 ani în care foșnesc atâtea pasiuni abia stăpânite!
11 noiembrie 1981
Tudorița Gavril ți-a citit azi o compunere cu totul emoționantă despre cum gândeşte ea patria, poporul și de ce iubește aceste lucruri. I-ai pus 10. De fapt ai fi vrut s-o săruți; asta ar fi însemnat un „mulțumesc“ mai profund pentru ce a scris.
Liliana Cârjă scrisese poetic, ca de obicei. I-ai dat să citească „Uruma“ de Zaharia Stancu. Simți că fiecare carte pe care i-o dai s-o citească o face mai frumoasă! Acești minunați copii nu vor putea spune niciodată că nu le-ai făcut daruri alese! Speri să-i revezi pe unii în locurile înalte pe care le merită! Și să-i săruți pentru că și-au urmat cu stoicism drumul de frumusețe!
27 februarie 1982
Azi, 27 februarie, a fost ziua unei fete minunate, o fată care-ți cântă și care respiră într-o veșnică frumusețe: Tudorița Gavril. A împlinit 13 ani! Era dulce și emoționată! I-ai dăruit cărți, reviste și ai sărutat-o! tare dulce mai era și azi!
8 martie 1982
Tudorița ți-a cântat azi, din nou, tulburător. Ai vrut s-o săruți! Ce fată minunată! Și ce dragă ți-e pentru liniștea cu care-ți cântă. Și surâsul ei!
Poate se va urâţi peste ani! Dar acum e cu totul minunat de dulce!
10 martie 1982
Tudorița și cântecele ei, și chipul ei blând, și iubirea purtată-ntre voi decent!
Liliana Cârjă, timidă și insinuantă, declarat îndrăgostită de tine; o fată osoasă, înaltă, foarte frumoasă, cu o voce de bărbat, sensibilă și înciudată (parcă) pe prejudecăți.
Dacă n-ar fi ele cu surâsurile lor tulburătoare, serviciul ar fi un chin, asta-i realitatea.
13 martie 1982
E ora 21 și ți-e foarte dor de Tudorița! Cele câteva ore de muzică te-au dus cu gândul și la ea. Acum, în liniște, Tudorița îți pare un semn de mare frumusețe, stângăciile ei încântătoare, vocea ei înnebunitoare ca de obicei!
Ai vrea s-o ții în brațe și s-o asculți! Și s-o privești. Apoi s-o săruți pe ochi și pe gură!
29 martie 1982
E luni. E-n 29 martie. Ieri și alaltăieri a fost foarte cald, ca vara.
(…) Ești împrăștiat.
Ieri te-a adunat Tudorița. Da, Tudorița! Marius a venit cu ea pe la tine. Minunată fată!
Muzică. Pentru că ea trăiește așa mult prin muzică! I-ai dat reviste și discuri. Dar prezența ei în sine ți-a luminat toată ziua. O imensă lumină coboară din ochii și zâmbetele ei, din vocea ei în tine! Nu te mai saturi s-o asculți și privești. Ce-ai fi fără aceste fascinații foarte tinere!?
Tudorița umblă și prin poemele tale, asta e cea mai clară dovadă că îți umblă prin cele mai curate gânduri! Și vrei s-o păstrezi în aceste gânduri alese.
30 martie 1982
Tudorița – cea mai puternică prezență în aceste zile. O întreagă demență în puritatea acestei fete! Te tulbură mereu. Nici nu-i de mirare. Tu-ți cauți tulburarea cu lumânarea, parc-ar fi vorba de moarte.
Prin toate clasele ai „iubiri“, fetițele acestea au făcut o pasiune din tine. Și tu abia de le mai reziști! Niciun poet nu e normal în sensul banal al cuvântului. „Moralitatea“ e pentru oamenii fără nicio inițiativă, pentru cei care iau totul așa cum e! Pentru cei „proști“ de atâta „sănătate“.
Ți-e dor de mare! Și de Tudorița! Ai lua-o cu tine! Ca să poți da un nume ales morții!
