O MĂRTURIE: Nichita Stănescu despre prima discuție cu Aurel Dumitrașcu: „Nu mor caii când vor câinii!“

Acum două-trei după-amieze, primesc un telefon de la un necunoscut, care era îngrijorat că aş fi bolnav, care era fericit că m-aş fi însănătoşit, mă rog…
Şi-mi spune un lucru care m-a lăsat aşa… nemaipomenit de bucuros.
Mi-a spus, zice: „Băi, poete, zice, nu mor caii când vor câinii!“
Şi-mi spun mie: „Știi că are dreptate, am spus eu, să ştii că omul ăsta are dreptate. Păi nu mor caii când vor câinii!“
Păi sigur, păi n-a fost pe țara asta atâta ninsoare și mulți credeau c-o s-o înghețe? Ce, a înghețat țara? N-a înghețat.
N-a fost potop pe țara asta și s-a crezut că ea o să se înece? Nu s-a înecat.
N-a fost cutremur mare pe țara asta și s-a crezut că ea o să se rupă, că o să se frângă? Nu s-a frânt.
Păi nu mor caii când vor câinii.
Și de-altfel, Mihai Viteazu a intrat în Alba Iulia dan călare pe un cal, nu dan călare pe un câine.