Aurel Dumitrașcu: „Trist. Pentru că nu ești altfel. Malec al ierbii!“ admin, 24/02/202324/02/2023 Sâmbătă, 24 februarie 1979 Dimineața-i rece ca un tun. De la 9 ai ore. Asculți muzică. Găsești școala tot acolo. Directorul merge la două ore în asistență. E mulțumit. Și nu prea. Puștii nu învață cu toții. Plictis. Copiii frumoși. Și casa. Și soarele. Ieri vine Dan Șofron pe la tine; l-ai întrebat, printre altele, ce vrea să se facă. „Milițian!“, a răspuns. „De ce?!“, ai continuat tu. „Ca să dau amenzi!“ ți-a replicat. Ce-o mai fi în mintea puștilor?! Tu l-ai întrebat dacă se bucură când tăticul său merge strâmb cu motoreta și-l amendează milițianul. „Nu!“, ți-a răspuns el prompt. „Atunci mai gândeşte-te ce te faci!“ i-ai spus. Mai citești încântat din Marquez[1]: „Cel mai frumos înecat din lume“ (1968), „Moarte constantă dincolo de dragoste“ (1970), „Ultima călătorie a vasului fantomă“ (1968). Apoi adormi. Mama vine de la biserică. Acolo se bea. Morții ce-or fi zicând?! Te duci în center după ce tai lemne. O vedere de la Vasilica Rahău, cu culorile adânci ale Deltei. Ziarele. O „trecere“ pe la restaurant. Și casa, cu eternele-i vizuini. Și mama. Și muzica. Și o muscă, umblând prin cameră, o muscă făcând zgomot, deranjându-te, dar pe care nu te-nduri s-o omori sau s-o dai afară, pentru că este prea frig. Ai vrea să scrii dar te simți ucis, te simți călcat de pietre pe-o parte. Ai să faci tu ceva; poate vei alege un cocoș de pe cer și-l vei ruga să-ți cânte. Zilele trecute a murit cărturarul V.G. Paleolog[2]. În seara aceasta te-ai întâlnit cu tatăl profesorului Lungu. Fostul pădurar. Ieșit la pensie. De aceeași amabilitate copleșitoare ca și fiul. A dorit să te pupe. Și l-ai lăsat, cu sufletul curat. Ai vorbit cu el și ți-ai spus din nou că sunt mulți OAMENI minunați. Ca Vasile Lungu, tatăl profesorului Petrică Lungu. Îi scrii Lămâiţei Albu. Curat și profund. Dar trist. Pentru că nu ești altfel. Malec al ierbii! [1] Probabil este vorba de volumul Gabriel Garcia Marquez – „Fantastica și trista poveste a Candidei Erendira și a nesăbuitei sale bunici“, colecția „Globus“, editura „Univers“. 1978. [2] Vasile Georgescu Paleolog (1890 – 1979) critic de artă. Inedit aurel dumitrascujurnalmarquezvg paleolog
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Ioana (4): „Singurătatea este mai profundă chiar și decât Maramureșul.“ 16/02/2024 Borca, 4 nov. `80 Bună, draga mea! În dimineața aceasta am primit cuvintele tale. Le-am aşteptat mult! Mi-amintesc un vers excepțional din Vasile Vlad[1]: „Așteptarea: suflet cu cocorii pe drum“. Dar îți scriu imediat dintr-un motiv care, vei vedea, e normal să mă doară: nu pot veni la… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către George Stanca: „Dacă toți ar avea conștiința lui Stoiciu ar fi foarte puțini mulgători în poezia română!“ 21/05/2023 Borca, 22 aprilie 1982 Bună, dragul meu George! Vin cu întârziere. Am umblat prin păduri și orașe, împrăștiat prin aceleași orezării de cuvinte, blasfemiind, aşteptând bicicleta cu care să pot urmări vânturi mai calde. Sunt lihnit de toate după iarna asta prea împuțită, nici nu știu cum mai… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Viața, până la urmă, e un rahat.“ 05/10/202205/10/2022 Marți, 1 aprilie 1980 Citești „Zeii prind șoareci“ a lui Stelaru[1]. Le citești și copiilor multe pasaje. Un poet și-a scris mizeria. Copleşitoare, aproape incredibilă această carte. Ea nu are o valoare literară de excepție, dar în paginile ei sunt adunate câteva din cele mai crude clipe ale vieții… Read More