Miercuri, 16 mai 1979
Școala.
Aseară te gândeai la acea piesă de teatru și realitatea din acea piesă, realitate și a unor zile și școli de azi.
Dimineața, Adrian (Tătaru) fusese adus în cancelarie.
Ieri făcuse ceva într-o oră. Și o chemaseră pe maică-sa la școală. Fapt neplăcut. Directorul, ceilalți profesori și învățători. Maică-sa a început să-l bată cu un lemn, cu palmele. Și ei, ei educatorii, ei pedagogii, nu ziceau nimic, ei se bucurau. Zâmbeau. Priveau satisfăcuți cum puștiul e „măcelărit“. Ai rugat-o pe femeie să-l lase în pace. Apoi, tare enervat, ai luat catalogul și ai ieșit pe ușă.
Câtă prostie, câtă imensă prostie, între ce nulități ești nevoit să stai?!
Te-ai uitat o clipă la ei, la toți, și le-ai văzut ura în ochi, mândria de împuțiți și ignoranți!
Și puțin a lipsit să nu vomiți.
Te-ai întrebat din nou ce educă ei, ce înțeleg ei prin educație?!
Te-ai întrebat ce e un copil în ochii lor?!
Și ai fi vrut să-i scuipi.
Ai fi vrut să le spui ce sunt.
Când ai venit de la oră, le-ai spus.
I-ai spus directorului, calm, că nu trebuia să o lase pe femeie să-l bată, că nu așa poate fi convins un OM (om, nu altceva!) de ce e bine și ce e rău, nu așa facem un bine pentru copii, nu așa-i formăm. Ai vrut și le-ai explicat puțin anumite lucruri, dar curând ai renunțat.
Nu ziceau în sinea lor decât că faci pe deșteptul (preoteasa, doamna Istrati, ți-a spus de altfel că, după ce ai ieșit din cancelarie, așa ziceau; exact ca în piesa de aseară a lui Otto Ernst), simțeai aceasta.
Directorul ți-a și spus de fapt așa: „E al ei, facă borș cu el, omoare-l!“
Cât primitivism!
Ce gândire egoistă și neomenească! Până-n măduva oaselor ești revoltat!
Și vrei să pleci.
Toată ziua ți-ai petrecut-o enervat de cele întâmplate la școală.
Ce mărginiți! Ce imbecili! Ei vor să educe cu reguli din manuale de pedagogie, când fiecare om este o existență unică, irepetabilă, un solilocviu despre un anume mod de a simți și gândi împrejurul!
Singura replică a prostului, și prima, este: „Ăsta face pe deșteptul!“
Da, răul lumii derivă din prostie. Prostia e cauza tuturor relelor și neîmplinirilor.
Și tu ești un prost. Dar nu ca ei. Tu ești prost pentru că ești prea bun (!), nu pentru că ai mintea și sufletul atrofiate.