– Pînă la urmă va trebui să mor. Știu
aceasta și plec de la tine în zori
Pe străzi cenușa cucerește orașul
profetul îmi cere iertare
Pînă la urmă va trebui să mor. Știu
aceasta și plec de la tine în zori.
Inedit
Read More
NECENZURAT: Aurel Dumitrașcu către Gellu Dorian (21): „M-am săturat de imbecili și filistini.“
Borca, 19 decembrie 1984 Dragul meu, În sfârșit, după aproape o lună de tăcere, îți pot trimite cartea mea! Cam în zilele în care-mi scriai tu, eram la București. Două zile. „Divina“[1]… a ieșit în sfârșit! Mă bucur că ți-o pot trimite! Am așteptat-o prea mult, de aceea…
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Prințesă (25): „Suficient de plin de bun-simț pentru a nu răni tristețea unui om“
27-29 ianuarie 1988 Dulce Irina, A nins fabulos. Am vrut să fii azi aici. Să vezi. Sunt incapabil să-ți spun cum e. Și nu știu nici dacă o să țină până vii tu. În toate orele din urmă m-am gândit la textele mele. Ce ore dureroase, când vrei…
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Viața, până la urmă, e un rahat.“
Marți, 1 aprilie 1980 Citești „Zeii prind șoareci“ a lui Stelaru[1]. Le citești și copiilor multe pasaje. Un poet și-a scris mizeria. Copleşitoare, aproape incredibilă această carte. Ea nu are o valoare literară de excepție, dar în paginile ei sunt adunate câteva din cele mai crude clipe ale vieții…