– Da, mai trăia tata
pe-atunci
și mama nu era
împovărată de cearcăne
singura vină a mea
era exuberanța copilăriei
șterpeleam
poame grase
din livada unei adventiste
(acum a murit; s-o fi
întâlnit cu D-zeu?!),
mă aruncam în puhoi
și apoi țipam la arini
să mă scoată,
da, mai trăia tata
pe-atunci
citea viața lui Napoleon
și-i plăcea vinul fiert
eram de-o șchioapă
și mergeam la școală
să trag fetele de codițe
aș putea să-i spun timpului
„ești o haimana tristă!“
dar nimic, nimic în copilărie
nu m-ar putea reîntoarce.
22 octombrie 1978