Mi-a spus mama
Să nu-l las pe fratele meu
În nopțile senine singur.
Am uitat o dată și
A țesut toate stelele
Cu amintirile mele.
Uitând totul
Am băut multă apă
Și când au început să curgă
Apele din mine
s-a depus mult nămol
pe degetele-i lungi
ceea ce l-a făcut să
muște din mormântul lui tata
care în ziua aceea cânta
pe frunzele unui măr desfrunzit.
Mama s-a uitat la noi,
Ca la niște străini.
În ziua aceea a încuiat poarta
Și s-a odihnit dincolo
De rugămințile noastre.
Sulina,
24 noiembrie 1975
Publicată în „Luceafărul“,
14 ianuarie 1976
