Mama e țărancă
Așa
Ca toți oamenii
Vara mă duc la mare
Și eu
Slujind poezia cu mâner
De purpură și de nuferi
Pe țărm
Întotdeauna aud
Cum pe mama o săgeată
Prin inimă
Ogoarele pe care le prășește
Din 1930 încoace
O aud pe mama
Cum se teme și oftează
Cu ochii spre iarbă
Aurel Dumitrașcu
1978