Skip to content
AUREL DUMITRAȘCU
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

  • Home
  • BIOGRAFIE
  • POEME ȘI PROZĂ
    • POEME
      • Inedite
      • Din antologii
    • PROZĂ
      • VOLBURICĂ
      • DE CE PRIMĂVERILE NU AU LIMBĂ
  • PUBLICISTICA
    • În „Ceahlăul“
    • În „Dialog“
    • Eseistică
      • Poveștile erotice ale lui Ion Creangă
      • Daniel Turcea sau magia esenţelor
      • Vasile Vlad sau cele 1001 de nopți ale exagerării
      • Generația fără îngeri
    • INTERVIURI
      • „Mizind pe impostori nu facem decît să spunem ceva despre… noi înșine.“
      • „Cei care vorbesc cel mai mult de conștiința că sunt scriitori sunt veleitarii.“
      • „Devenirea unora se oprește odată cu examenul de licență și schimbă biblioteca pe un restaurant.“
      • „Am plecat cu un gust amar, hotărât să nu mă mai întorc niciodată la așa ceva.“
      • „Un om al zilelor noastre nu este în «criză» de probleme indiferent în ce loc există!“
      • „Între cei aleși au apărut și destule «voci» de complezență, voci de umplutură care au încurcat și încărcat planuri editoriale“
      • Ultimul interviu
    • Traduceri
      • PAUL McCARTNEY: ,,Un cîntec poate schimba conștiințele“
      • Scrisoarea deținutului politic Vaclav Havel către Samuel Beckett
      • FRANCESCO ALBERONI – EROTISMUL
      • „James Clavell, valorați 5 milioane de dolari?“
    • Din manuscrise
      • „Însoțitorul“
      • Neooportunismul la pîrleaz
      • Eminescu
  • JURNAL ȘI CORESPONDENȚĂ
    • Jurnal
      • Carnete maro – Jurnal 1980
      • Carnete maro – Jurnal 1981
    • Corespondență
      • Către Nicolae Steinhardt
      • Către Eugen Barbu
      • Către Geo Dumitrescu
      • Către Mircea Sântimbreanu
      • Către Petre Stoica
      • Către Radu Florescu
      • Către Gheorghe Grigurcu
      • Către Nicolae Sava
      • Către Magda Cîrneci
      • Către Maria Anegroaie
      • Către Emilia Amariei
      • Aurel Dumitrașcu către Dana Pîntea: „Adrian poate că ar fi continuat să scrie ode dacă eu nu l-aș fi ridiculizat cu consecvență în acest sens, ani în șir!“
      • Către Elisabeta Vartic
      • Aurel Dumitrașcu către Adrian Alui Gheorghe: „Amneziile astea ale tale seamănă cu scuipatul!“
      • Către Sorin Roșca
      • Către Gheorghe Simon
      • Către Constantin Preda
      • Către Ion Simuț
      • Către Vasile Gogea
      • Către Emilian Galaicu-Păun
  • AMINTIRI
    • D.R. Popescu
    • Radu Florescu
    • Constantin Acosmei
    • Mircea A. Diaconu
    • Ioana Revnic
    • Liviu Ioan Stoiciu
    • Gheorghe Grigurgu
    • Vasile Gogea
    • Radu Dobîndă
    • Dumitru Necșanu
    • Ioana Dinulescu
    • Radu Părpăuţă
    • Dana Pîntea
  • OPINII CRITICE
    • Nicolae Manolescu
    • Cezar Ivănescu
    • Constanța Buzea
    • Laurențiu Ulici
    • Romul Munteanu
    • Gheorghe Grigurcu
    • Radu G. Țeposu
    • Marin Mincu
    • Alex. Ștefănescu
    • Adrian Alui Gheorghe
    • Augustin Frățilă
    • Ion Zubașcu
    • Costin Tuchilă
    • Val Condurache
    • Niculae Stoian
    • Daniel Corbu
    • Pr. Constantin Necula
    • Clara Margineanu
    • Daniel Cristea Enache
    • Octavian Soviany
    • Mircea A. Diaconu
    • Vasile Spiridon
    • Florea Miu
    • Răzvan Voncu
    • Mircea Bârsilă
    • Antonio Patraș
    • Cristian Livescu
    • Constantin Butunoi
    • Lector
  • MULTIMEDIA
    • Fotografii
    • Audio
    • Video
    • Arta plastica
    • Dedicatii
      • Oferite
      • Primite
  • VARIA
    • Audițiile muzicale
    • Lecturile
    • Corespondenții
  • TRANSLATED
    • English
    • Magyar
    • Italian
  • DESPRE PROIECT
  • CONTACT
AUREL DUMITRAȘCU

VIAȚA ȘI OPERA

Constantin Preda către Aurel Dumitrașcu: „Scrisorile tale au miros de levănțică“

admin, 01/05/202201/05/2022

Aurel Dumitrașcu,

 

fericitule! Într-adevăr, mi-ai scris cu o întârziere iertată doar de muguri. Domnule, să știi că a-nceput să-mi placă toată povestea asta. Scrisorile tale au miros de levănțică.
Tocmai acum am picat de la București și m-am apucat a-ți scrie. Încă sunt sub influența nonșalanței lui Mircea Dinescu, cu care am avut un schimb de metafore răzlețe. Mircea Dinescu este – să zic – prietenul și poetul meu de lângă inimă – ce vrei! – fiecare din noi are unul sau mai multe puncte vulnerabile.
Ce să-ți mai spun? L-am îmbrățișat pe Fănuș Neagu la „Luceafărul“ (Fănuș, peste câteva zile, va pleca în Franța și R.F.G. pentru tot timpul verii). Lui Fănuș îi datorez totul.
M-am întreținut cu Ion Cristoiu, Traian T. Coșovei (care mi-a citit niște poeme tulburătoare, ce vor apărea curând în „România literară“), Aurelian Titu Dumitrescu (la care am dormit și cu care am împărțit gloria, singurătatea și felia de pâine a unei seri de mai), Dan Deșliu – care mi-a pus năucitoarea întrebare: dacă cineva te-ar condamna la viață (deci nu la moarte!), ce ți-ai alege? Mi-a fost foarte greu să-i răspund deoarece nu m-am gândit niciodată la o astfel de propunere de veșnicie, ci invers.
Am mai fost pe la „Viața Românească“, am avut scurte întâlniri cu Tomozei, Mazilescu, Damian Necula[1], C. Sorescu, V. Atanasiu, Florin Iaru etc.
I-am salutat fugitiv pe C. Ostahie, Mădălina Canură, Dora Stănescu (văduva…), Cezar Ivănescu. O deplasare plină de învățăminte, deci fructuoasă (și obositoare, mă refer la drum, foiala mașinilor și oamenilor în Capitală!)
Să știi că m-am interesat de adresa lui Patrel Berceanu – sincer să fiu, îți spun că nu mă prea înghite. De ce? Dumnezeu știe! (Adică, cine știe?). Însă cel mai sigur, scrie-i pe adresa revistei „Ramuri“, unde mai tot timpul șade.
Deci, îți repet, îmi place cum scrii (și ce citești). Tocmai acum am adus cu mine o groază de cărți (bune) de la București: Dan Laurențiu: „Privirea lui Orfeu“; Al. Grigore: „La marginea împărăției“; Petre Stoica: „Bunica se așează în fotoliu“; Florin Iaru: „La cea mai înaltă ficțiune“; M. Lupșanu: „Între viață și moarte“; L. Blaga: „Religie și spirit“; Hegel: „Fenomenologia spiritului“ (împrumutată) etc.
Despre Daniel Corbu, nimic deocamdată.
M-a frapat gestul său de ușoară trufie (era să zic, superbă trufie) și anume de a nu-mi trimite cartea (gest de solidaritate?)
Deși i-am citit-o la Aurelian. I-o trimisese cu dedicație (spunea ceva în dedicație despre singurătatea în fața vieții și morții). După câte îmi aduc aminte un poem îți este dedicat ție („lui Aurel“). Este o carte reușită, m-a bucurat enorm citirea ei – deși bucuriile sunt din ce în ce mai rare – are așa, cum să zic, un aer de candelă stinsă.
Îi poți spune chiar să nu mi-o mai trimită.
(Lui Radu Florescu), față de Radu Florescu îmi cresc simțitor datoriile de a-i scrie. Cer iertare luminii că se așează cu atâta liniște-n lucruri.
Nicolae Sava mai trăiește? Doamne, sunt tânăr și prieten doar cu plopii. Mda!
Adrian Alui Gheorghe, Ioan Vieru, la fel, mai trăiesc?
Aurel Dumitrașcu, sunt obsedat (i-am mărturisit, de fapt, și lui Emil Brumaru) de frumusețea sălbatică a Veronicăi Micle. Întreaga mea ființă eminescizează.
Spune-mi ceva, te rog, de ziua de azi, de ziua de mâine, de ploi și muguri și dealuri (am luat-o razna!)
Tu știi că eu nu l-am văzut niciodată pe Emil Brumaru? Deși am corespondat o vreme cu domnia sa.
Pregătesc în taină un ciclu de poeme (de ce nu volum?): „Ce trebuie să știe Europa literară“. Dezgustător, nu?
Există la Iași un tip: Dan Giosu. I-am cumpărat cartea recent apărută (Întoarcerea cuvintelor). Însă… mă așteptam la mai mult. De asemenea m-a (ușor) decepționat Constantin Ștefuriuc.
În viitoarele scrisori scrie-mi mai mult despre tine. Și mai concret (iartă-mi îndrăzneala!)
Între mine și tine, la jumătatea distanței dintre Borca și Craiova, prinde contur un punct fosforescent. Ce vrea să însemne? Grație cui?
Răspunde-mi la tot și la toate.
Cu prietenie și sfială

Răzvrătitul de
Constantin Preda

 

[1] Damian Necula (14 februarie 1937 – 6 septembrie 2009) poet și scriitor.

Inedit adrian alui gheorgheaurel dumitrascuaurelian titu dumitrescublagaconstantin predadan desliudan laurentiudaniel corbudora stanescuflorin iaruion cristoiumazilescunichitanicolae savapetre stoicaradu florescutomozeitraian t cosovei

Post navigation

Previous post
Next post

Related Posts

Inedit

INEDIT Aurel Dumitrașcu: „A murit singurul om care bănuise, când încă erai un puști, că «te vei face» scriitor.“

10/01/2022

15 oct. 1980   Ion Loghin se simte foarte rău, pare a fi aproape de moarte. Când erai puști, când făceai toate drăciile posibile, omul acesta spunea că „ai să ajungi scriitor“. „Ca Ion Creangă“ – mai spunea el. Ceva se adeverește! Se duc bătrânii… Acest om a presimțit realitatea…

Read More
Inedit

Aurel Dumitrașcu către Emilia Amariei: „Cel mult pot muri! Sper că nu de silă, cum se moare acum în special.“

13/10/202313/10/2023

Borca, 10 mai 1982   Bună ziua, Mili!   Îți scriu târziu, în ultimul timp am continuat să fiu terfelit de frigul ce nu mai pleca, de așteptarea la care mă supune (de câteva luni) editura „Cartea Românească“. Pentru că te saturi și de așteptat. Acum câţiva ani era mai…

Read More
Inedit

Aurel Dumitrașcu: „Trist. Pentru că nu ești altfel. Malec al ierbii!“

24/02/202324/02/2023

Sâmbătă, 24 februarie 1979   Dimineața-i rece ca un tun. De la 9 ai ore. Asculți muzică. Găsești școala tot acolo. Directorul merge la două ore în asistență. E mulțumit. Și nu prea. Puștii nu învață cu toții. Plictis. Copiii frumoși. Și casa. Și soarele.   Ieri vine Dan Șofron…

Read More

Leave a Reply Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Aurel Dumitrascu

©2023 AUREL DUMITRAȘCU | WordPress Theme by SuperbThemes