Constantin Preda către Aurel Dumitrașcu: „Scrisorile tale au miros de levănțică“ admin, 01/05/202201/05/2022 Aurel Dumitrașcu, fericitule! Într-adevăr, mi-ai scris cu o întârziere iertată doar de muguri. Domnule, să știi că a-nceput să-mi placă toată povestea asta. Scrisorile tale au miros de levănțică. Tocmai acum am picat de la București și m-am apucat a-ți scrie. Încă sunt sub influența nonșalanței lui Mircea Dinescu, cu care am avut un schimb de metafore răzlețe. Mircea Dinescu este – să zic – prietenul și poetul meu de lângă inimă – ce vrei! – fiecare din noi are unul sau mai multe puncte vulnerabile. Ce să-ți mai spun? L-am îmbrățișat pe Fănuș Neagu la „Luceafărul“ (Fănuș, peste câteva zile, va pleca în Franța și R.F.G. pentru tot timpul verii). Lui Fănuș îi datorez totul. M-am întreținut cu Ion Cristoiu, Traian T. Coșovei (care mi-a citit niște poeme tulburătoare, ce vor apărea curând în „România literară“), Aurelian Titu Dumitrescu (la care am dormit și cu care am împărțit gloria, singurătatea și felia de pâine a unei seri de mai), Dan Deșliu – care mi-a pus năucitoarea întrebare: dacă cineva te-ar condamna la viață (deci nu la moarte!), ce ți-ai alege? Mi-a fost foarte greu să-i răspund deoarece nu m-am gândit niciodată la o astfel de propunere de veșnicie, ci invers. Am mai fost pe la „Viața Românească“, am avut scurte întâlniri cu Tomozei, Mazilescu, Damian Necula[1], C. Sorescu, V. Atanasiu, Florin Iaru etc. I-am salutat fugitiv pe C. Ostahie, Mădălina Canură, Dora Stănescu (văduva…), Cezar Ivănescu. O deplasare plină de învățăminte, deci fructuoasă (și obositoare, mă refer la drum, foiala mașinilor și oamenilor în Capitală!) Să știi că m-am interesat de adresa lui Patrel Berceanu – sincer să fiu, îți spun că nu mă prea înghite. De ce? Dumnezeu știe! (Adică, cine știe?). Însă cel mai sigur, scrie-i pe adresa revistei „Ramuri“, unde mai tot timpul șade. Deci, îți repet, îmi place cum scrii (și ce citești). Tocmai acum am adus cu mine o groază de cărți (bune) de la București: Dan Laurențiu: „Privirea lui Orfeu“; Al. Grigore: „La marginea împărăției“; Petre Stoica: „Bunica se așează în fotoliu“; Florin Iaru: „La cea mai înaltă ficțiune“; M. Lupșanu: „Între viață și moarte“; L. Blaga: „Religie și spirit“; Hegel: „Fenomenologia spiritului“ (împrumutată) etc. Despre Daniel Corbu, nimic deocamdată. M-a frapat gestul său de ușoară trufie (era să zic, superbă trufie) și anume de a nu-mi trimite cartea (gest de solidaritate?) Deși i-am citit-o la Aurelian. I-o trimisese cu dedicație (spunea ceva în dedicație despre singurătatea în fața vieții și morții). După câte îmi aduc aminte un poem îți este dedicat ție („lui Aurel“). Este o carte reușită, m-a bucurat enorm citirea ei – deși bucuriile sunt din ce în ce mai rare – are așa, cum să zic, un aer de candelă stinsă. Îi poți spune chiar să nu mi-o mai trimită. (Lui Radu Florescu), față de Radu Florescu îmi cresc simțitor datoriile de a-i scrie. Cer iertare luminii că se așează cu atâta liniște-n lucruri. Nicolae Sava mai trăiește? Doamne, sunt tânăr și prieten doar cu plopii. Mda! Adrian Alui Gheorghe, Ioan Vieru, la fel, mai trăiesc? Aurel Dumitrașcu, sunt obsedat (i-am mărturisit, de fapt, și lui Emil Brumaru) de frumusețea sălbatică a Veronicăi Micle. Întreaga mea ființă eminescizează. Spune-mi ceva, te rog, de ziua de azi, de ziua de mâine, de ploi și muguri și dealuri (am luat-o razna!) Tu știi că eu nu l-am văzut niciodată pe Emil Brumaru? Deși am corespondat o vreme cu domnia sa. Pregătesc în taină un ciclu de poeme (de ce nu volum?): „Ce trebuie să știe Europa literară“. Dezgustător, nu? Există la Iași un tip: Dan Giosu. I-am cumpărat cartea recent apărută (Întoarcerea cuvintelor). Însă… mă așteptam la mai mult. De asemenea m-a (ușor) decepționat Constantin Ștefuriuc. În viitoarele scrisori scrie-mi mai mult despre tine. Și mai concret (iartă-mi îndrăzneala!) Între mine și tine, la jumătatea distanței dintre Borca și Craiova, prinde contur un punct fosforescent. Ce vrea să însemne? Grație cui? Răspunde-mi la tot și la toate. Cu prietenie și sfială Răzvrătitul de Constantin Preda [1] Damian Necula (14 februarie 1937 – 6 septembrie 2009) poet și scriitor. Inedit adrian alui gheorgheaurel dumitrascuaurelian titu dumitrescublagaconstantin predadan desliudan laurentiudaniel corbudora stanescuflorin iaruion cristoiumazilescunichitanicolae savapetre stoicaradu florescutomozeitraian t cosovei
Amintiri AUREL DUMITRAȘCU: „E ATÂTA FERICIRE ÎN MUZICĂ!“ 07/10/2023 La începutul anilor ’80, într-un sat din nordul Moldovei, un tânăr poet – considerat de critica vremii „cel mai important poet al noii generații“ își îmblânzeşte cafardul prin două metode infailibile: lectura și muzica. Dacă, datorită lecturilor zilnice, reușește să se impună ca poet, muzica îl face să poată duce… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu – ELEGIE PENTRU ACEST SECOL 24/03/2022 ELEGIE PENTRU ACEST SECOL Nu pot să tac cum bolovanii liniștiți rămân pe vale puhoiul înecându-i primăvara, nu pot să stau în munți ca-ntr-un birou să am chemați în prag și nechemați. Eu nu-s un birocrat absent învăluit de fumuri și uitare, eu nu vă chem să îmi… Read More
Inedit INEDIT – Luca Pițu către Aurel Dumitrașcu: „Totu-i o.k., bătrîne eretic sabasean!“ 20/09/2021 Iași, 4 XII 1985* Dragă Au[răule], Cetirăm ieri-alaltăieri cu Anișoara scrisa-ți și mult ne înveselirăm. Și nu puțin ne întristarăm. Rîserăm cu un ochi de încurcătura ta, ePISTOLARULE; plînserăm cu celălalt pentru instanța ta maternă, dar ne păstrarăm în stare de veghe ochiul terț, ochiul pineal, cel cu… Read More