Inedit Aurel Dumitrașcu: „Nichita fascina și bolnav!“ admin, 09/04/202209/04/2022 Această zi de vineri avea să rămână de neuitat. Elena Ștefoi v-a dus la Nichita Stănescu acasă (str. Amzei nr. 7-9, intrarea C, et. 4, ap. 16). A fost ceva cu totul emoționant! Nu-l mai văzuseşi niciodată în realitate. V-a deschis o femeie foarte tânără și exagerat de frumoasă, soția lui iubită, Dora (o moldoveancă de lângă Roman). Nichita vorbea la telefon. Arăta mult mai bine decât îl văzuseşi cu puțin timp în urmă la TV. Te-ai bucurat să-l vezi mai plăcut. Zicea că e foarte bolnav. „Mai am o bucățică de ficat.“ Ciroză. Îngrozitor! V-a întrebat pe unde ați publicat etc. Te-a întrebat dacă nu ești neamț. Nu, desigur! În jurul câte unei cafele ați continuat o discuție cu un mare generos, cu un mare POET! Elena Ștefoi povestea cum a cerut-o Nichita de nevastă și ea murea de foame! Tablouri de Sorin Dumitrescu în cameră. Patul: un fel de saltea cu cergă mițoasă. „E îngrozitor să nu poți bea!“ a repetat de câteva ori Nichita. A fost încântat când i-ai spus că la Anul Nou vrei să-i duci câteva monede foarte vechi! Cu ochii săi albaștri, mereu emoţionându-se (un timid, crezi!), mâinile puțin umflate, capul ținut parcă cu oarecare oboseală în față, Nichita fascina și bolnav! Vorbea despre Bacovia – tot mai mult marele nostru poet! V-a rugat să-i scrieți, v-a dat adresa și numărul de telefon. La plecare v-a sărutat pe obraji pe toți! Nu știi cum ai coborât scările! Erai cumplit răvășit! Ai sărutat-o pe Elena pentru că te-a dus la Nichita! 27 noi. 1981 Din volumul în curs de apariție „Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1970 – 1982“ Inedit aurel dumitrascuborcadora stanescuelena stefoinichita stanescupiata amzei
Inedit Inedit Aurel Dumitrașcu: „Întotdeauna când trec cu mașina prin Mădei…“ 06/04/2022 Întotdeauna când trec cu mașina prin Mădei mă uit la o casă ce-mi pare semnificativă și admirabilă în același timp: foarte urâtă pe afară, foarte mică, pare un bordei mai degrabă, cu pereții albi coșcoviți, cu tocurile ferestrelor dintr-un lemn înnegrit de ani, cu acoperiș de draniță putrezită serios, o… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Albul îi purifică pe poeți.“ 20/01/202520/01/2025 Vineri, 20 ianuarie 1978 Școala. E nins totul. Copiii sunt frumoși. E rece afară. Marie de la Roumanie e dulce. Se uită la mine. Râde. Ascultă. Și cred că se va face profesoară de franceză. Vin acasă. E prânzul despicat de soare. Însă, pe vale, e frig. Albul îi… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Ana Ardeleanu: „Mă bat pentru puritate și îndrăzneală, pentru adevăr. Altfel aș fi mort.“ 30/04/202330/04/2023 Borca, 26 febr. ‘79 – pe frig – Bună seara, Ana Vârtei – Ardeleanu! Un nordic îți scrie! Să nu te superi! Acum nu cântă nicio pasăre; poeziile se nasc când nimeni nu cântă. Sau poate când oamenii își dau seama că sunt prieteni, că se poate conta… Read More