Să deschizi poarta unui spital
și să te strecori convulsiv
ca o scrisoare
băgată printre uși
de poștaș
să te duci sus
pe coridoarele albe
la primul etaj
să-ți săruți fratele
care are
apă la plămâni
și să-i duci așa
în ciuda obișnuințelor
o ulcică de rouă
Borca, 20 aprilie 1978
Cândva treceam pe aceste străzi cu ranița-n spate și locuitorii se uitau la mine ca la un condamnat nicio piersică nu-mi dădeau niciun pahar cu apă ca o ciumă eram pentru ei fiindcă duceam o raniță în spate pentru că pușca se lăuda că mi-e fluier Cândva treceam pe-aceste ulițe…
Anei Blandiana Și chiar niciodată, niciodată nu v-ați gândit că-s prea singur, că nu m-ați arătat niciodată cu degetul… Poem inedit, datat „22 octombrie 1978“, aflat în Arhiva „Aurel Dumitrașcu“
În „Arhiva Aurel Dumitrașcu“ se păstrează un caiet manuscris de 72 de pagini, intitulat „Scrisori provinciale“. Este vorba, după cum vom vedea, de o serie de aforisme ușor cioraniene, extrase de Aurel Dumitrașcu din vasta corespondență expediată către prietenii săi. Fiecare aforism este datat, ceea ce ne-a arătat că avem…