Cândva treceam pe aceste străzi
cu ranița-n spate
și locuitorii se uitau la mine
ca la un condamnat
nicio piersică nu-mi dădeau
niciun pahar cu apă
ca o ciumă eram pentru ei
fiindcă duceam o raniță în spate
pentru că pușca se lăuda
că mi-e fluier
Cândva treceam pe-aceste ulițe
făcute de bocancii soldaților
nimeni nu întreba
dacă mă bucur că trec
aș fi vrut să vezi Doamne
să stau și eu sub un piersic
să mă uit la bobițe de strugur
să visez insule nelocuite
„Drepți! Înainte marș!“ mereu
mereu aceleași ordine absurde
care știrbesc
echilibrul primăverilor veșnice.
Sulina
Str. N. Bălcescu
25 iulie 1978
