În toamna anului 1979, imediat după ce tânărul Aurel Dumitrașcu (avea pe atunci doar 23 de ani) va debuta în revista „Luceafărul“ cu primele sale poeme, profesorul și scriitorul Gheorghe Ostroveanu îi va scrie, din tren, o emoționantă epistolă pentru a-și arăta surprinderea și bucuria la aflarea veștii acestui debut.
O scrisoare extrem de sugestivă, pe care o redăm integral.
Fabian Anton
12.X.1979
Craiova
Oare tu să fii, Dumitrașcule, tu, copilul de acum 10 ani cu privirea inocentă și neastâmpărata, cu zâmbetul tău atât de curat, tu, care erai în stare să-mi scrii 10 pagini la o compunere în trei sferturi de oră, dar cu cel puțin același număr de greșeli grave de ortografie (de fapt ce nevoie aveai tu de atâtea reguli de scriere când poezia nu le mai respectă deloc, având regulile ei secrete? Tu ai știut asta înaintea mea…)? Tu ești oare?
Nu sunt decât niște întrebări retorice, desigur, pentru că te-am recunoscut imediat, numai că, acum, privirea ta pare tristă, încărcată de umbră și neliniște, așa cum sub veselia bunei tale mame, a neuitatei tale mame, se ascunde atâta tristețe și suferință. Ceea ce ai în tine ca noblețe sufletească și puritate și adâncime – totul vine de la mama ta, de la doamna Dumitrașcu, care mi-a luminat atâtea clipe de viață printre oamenii meschini din satul tău natal.
Sunt în trenul de dimineață care mă duce la slujbă (acesta nu e plin „de recruți și doamne“), cu revista pe genunchi, scriindu-ți aceste rânduri, înconjurându-ţi chipul cu vorbele pe care le voi transcrie mai târziu (ceea ce fac acum), cu lacrimi de bucurie în ochi.
Niciodată n-am avut prilejul să trăiesc cu asemenea emoție succesul unui om pe care l-am cunoscut atât de bine. Nu este un succes obișnuit, dimpotrivă. Cele trei poeme sunt excepționale. Vei ajunge mare, băiatule!
Fii fericit! Fericit în artă și nefericit în viață – altfel nu se poate!
Ostroveanu
Doamnă Dumitrașcu,
Îmi cer scuze pentru nepolitețea de a vă scrie dumneavoastră aceste rânduri la sfârşit, dar emoția m-a copleșit. Sunt un om fragil și mă pierd atât de ușor în momente atât de grave ale vieții.
Pentru mine succesul băiatului dumneavoastră este ceva cu totul deosebit. Sper, o doresc din toată inima, să vă revăd, să mă întâlnesc cu poetul dumneavoastră.
Să-mi răspundeți neapărat la scrisoare.
Cu toată prețuirea,
Ostroveanu Gheorghe
Bloc 123K, apt. 18.
Cartier Craiovița Nouă
Craiova
Scrisoare inedită din volumul în curs
de apariție „Opere 2 – Corespondență“
