În ultima zi a unui noiembrie 1981, Aurel Dumitrașcu va trimite din munți, din Sabasa, un colet către bunul său prieten, marele Nichita Stănescu. Un colet cu un conținut ceva mai straniu, un colet plin cu mere. Va nota gestul în jurnalul său: „Luni. Un pachet cu mere pentru Nichita Stănescu. Un stol de mere. De la un prieten devotat, din munți.“
Răspunsul lui Nichita nu se va lăsa așteptat, în cea de a doua zi a Crăciunului, pe adresa lui Aurel Dumitrașcu din Sabasa sosind următoarea epistolă:

 

Dragul meu Aurel,

 

Îți mulțumesc pentru „stolul de mere“. Fii atent, Adam a pățit-o numai pentru unul singur!
Te îmbrățișez pentru poezie!
Te aștept cînd vii în București să mă vizitezi.
Pentru 1982, „La Mulți Ani!“

Nichita
decembrie 1981

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *