INEDIT Aurel Dumitrașcu: „A trecut! Dar nu te-ai vindecat de tinerețe!“ admin, 09/01/202210/01/2022 21 noiembrie 1981 Îți amintești l’enfance! Totuși nu le semănai celorlalți! Căutai și atunci singurătatea, joaca de unul singur! Umblai noaptea prin podurile caselor vechi de la Ștefănescu, prin beciuri; te târai prin culturile babelor mai mult pentru a-ți demonstra că ele văd rău decât pentru a fura căpșuni, mazăre, napi, pere etc.; mutai cursul unor pârâiaşe și apoi priveai gângăniile de apă alergând disperate spre umezeală; umblai prin păduri, preocupat, închipuindu-te haiduc sau detectiv, cel mai adesea explorator; adunai alune și dumbravnic, aveai o plăcere nebună să stai în teii de la poartă la Costică Ana, să miroasă frumos și să privești pe cei care pălăvrăgeau dedesubt, trecând pe drum, fără să știe că sus, între crengi, ești tu; plăcerea de a te duce la pește singur, „cu mâna“, de a prinde pește – pe vremea aceea nu-ți plăcea să-l și mănânci; lanurile de porumb în care stăteai singur și întins pe buruieni sau pe pământul uscat; plăcerea de a privi femei tinere în intimitate, făcând baie, fără să știe că-s privite; mania de a căuta cărți vechi, de a le lua și citi, cu demențială curiozitate; nu-ți plăcea să umbli desculț, alergai mult și umblai prin locuri periculoase etc. Și iarba, mereu o fascinație pe care n-ai sfârşit nici acum s-o privești cu atenție și încântare! Iernile nu ți-au plăcut nici în copilărie: doar zilele când era foarte frig și seca apa din râul Sabasa și prindeai mult pește, doar Anul nou, tăierea porcului, doar jocul „de-a războiul“ (!) prin omăt, pe pârtia de la Baba Loghinoaia! Și faptul că te împrieteneai până la pericol cu fetițele. Te fascinau. Pe unele le dezbrăcai, le priveai, le „examinai“, le sărutai! Și nu te rușinai decât în fața celor mari! N-ai simțit niciodată nevoia să te sinucizi, deși îți amintești că pe la 15-16 ani amenințai (!) pe mama cu așa ceva! Infantilism, lipsă de personalitate. Și a trecut! Dar nu te-ai vindecat de tinerețe! Din volumul în curs de apariție „Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1977 – 1982“ Inedit aurel dumitrascucarnete marocopilarieineditjurnalsabasa
Inedit AUREL DUMITRAȘCU – JURNAL NECENZURAT (2): „Adrian vorbește mult despre faptul că femeile îi rod clanța ușii“ 14/02/202415/02/2024 25 iunie 1981 – Daniel[1] a trecut pe aici, luni (azi e joi, 25). Fără să aibă chef de vorbe cu tine. Foarte bine! Să fie supărat pentru că tu un suporți cleptomania în literatură! Nu ești tu vinovat de criza prin care trece. Dar are toate șansele să… Read More
Inedit JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Un oraș nu va avea niciodată puterea să învingă inima unui om ca tine!“ 02/01/202602/01/2026 ORAȘUL În orașe, întotdeauna, ai timp să-ți închipui cum ai fi fără munți. Străzile se prelungesc într-un fel de cuvinte spuse cu șiretenie, ți se pare deseori că un capăt de stradă este capul unui om, o minte cuprinsă de solitudinea în care apare ceața. Spectacolul străzii este fascinant!… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Poetule, trebuie să le-o plătești proștilor, proștii care respiră și aerul altora!“ 27/10/2022 Luni, 18 septembrie 1978 E ziua Anei Fenoghen. La mulți ani! Școala. Doamna Gondor mi-a spus mergând spre școală că cineva dintre profesori (eu am zis așa: profesoare) mi-ar fi făcut „reclamație“ la director că-n ore le citesc uneori și poezii copiilor. Mi-a spus-o prietenește, înţelegându-mă și dezaprobându-i pe… Read More