INEDIT Aurel Dumitrașcu: „A trecut! Dar nu te-ai vindecat de tinerețe!“ admin, 09/01/202210/01/2022 21 noiembrie 1981 Îți amintești l’enfance! Totuși nu le semănai celorlalți! Căutai și atunci singurătatea, joaca de unul singur! Umblai noaptea prin podurile caselor vechi de la Ștefănescu, prin beciuri; te târai prin culturile babelor mai mult pentru a-ți demonstra că ele văd rău decât pentru a fura căpșuni, mazăre, napi, pere etc.; mutai cursul unor pârâiaşe și apoi priveai gângăniile de apă alergând disperate spre umezeală; umblai prin păduri, preocupat, închipuindu-te haiduc sau detectiv, cel mai adesea explorator; adunai alune și dumbravnic, aveai o plăcere nebună să stai în teii de la poartă la Costică Ana, să miroasă frumos și să privești pe cei care pălăvrăgeau dedesubt, trecând pe drum, fără să știe că sus, între crengi, ești tu; plăcerea de a te duce la pește singur, „cu mâna“, de a prinde pește – pe vremea aceea nu-ți plăcea să-l și mănânci; lanurile de porumb în care stăteai singur și întins pe buruieni sau pe pământul uscat; plăcerea de a privi femei tinere în intimitate, făcând baie, fără să știe că-s privite; mania de a căuta cărți vechi, de a le lua și citi, cu demențială curiozitate; nu-ți plăcea să umbli desculț, alergai mult și umblai prin locuri periculoase etc. Și iarba, mereu o fascinație pe care n-ai sfârşit nici acum s-o privești cu atenție și încântare! Iernile nu ți-au plăcut nici în copilărie: doar zilele când era foarte frig și seca apa din râul Sabasa și prindeai mult pește, doar Anul nou, tăierea porcului, doar jocul „de-a războiul“ (!) prin omăt, pe pârtia de la Baba Loghinoaia! Și faptul că te împrieteneai până la pericol cu fetițele. Te fascinau. Pe unele le dezbrăcai, le priveai, le „examinai“, le sărutai! Și nu te rușinai decât în fața celor mari! N-ai simțit niciodată nevoia să te sinucizi, deși îți amintești că pe la 15-16 ani amenințai (!) pe mama cu așa ceva! Infantilism, lipsă de personalitate. Și a trecut! Dar nu te-ai vindecat de tinerețe! Din volumul în curs de apariție „Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1977 – 1982“ Inedit aurel dumitrascucarnete marocopilarieineditjurnalsabasa
Inedit INEDIT – Prietenul orb 16/09/2024 Cad stropi din streșini. Ca niște heruvimi alungați din cerul umbrelor. Valea mea e noroasă. Prietene orb, tu auzi cum se rostogolesc stropii. Cum ating firele uscate de iarbă. Cum șoptesc promisiunile speranței în verde. Lemnul gardurilor e putred. Prin el s-au întemnițat viermii aceia galbeni cu puf. Și furnicile… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1978“ 27/10/202127/10/2021 În Arhiva „Aurel Dumitrașcu“, se păstrează, pe lângă numeroase manuscrise și dactilograme cuprinzând poemele, și o serie de jurnale inedite scrise pe caiete mari, studențești. Recuperarea acestora a fost pentru noi prioritară, mai ales că, din punct de vedere cronologic, vorbim de primele jurnale (perioada 1974 – 1978) ale poetului… Read More
Inedit Aurel Dumitrașcu: „Îți spui că ești un om serios, că nu poți fi atacat de nicio durere care n-ar lua sfârşit.“ 13/02/202313/02/2023 Vineri, 11 ianuarie 1980 Ai ore de la 10. Dimineață cu poemele lui Traian T. Coșovei[1]. Cu gânduri. Și multă liniște, față de ieri. Asculți muzică și-ți spui că ești un om serios, că nu poți fi „atacat“ de nicio durere care n-ar lua sfârşit. Te refugiezi în cărți… Read More