21 noiembrie 1981
Îți amintești l’enfance!
Totuși nu le semănai celorlalți!
Căutai și atunci singurătatea, joaca de unul singur!
Umblai noaptea prin podurile caselor vechi de la Ștefănescu, prin beciuri; te târai prin culturile babelor mai mult pentru a-ți demonstra că ele văd rău decât pentru a fura căpșuni, mazăre, napi, pere etc.; mutai cursul unor pârâiaşe și apoi priveai gângăniile de apă alergând disperate spre umezeală; umblai prin păduri, preocupat, închipuindu-te haiduc sau detectiv, cel mai adesea explorator; adunai alune și dumbravnic, aveai o plăcere nebună să stai în teii de la poartă la Costică Ana, să miroasă frumos și să privești pe cei care pălăvrăgeau dedesubt, trecând pe drum, fără să știe că sus, între crengi, ești tu; plăcerea de a te duce la pește singur, „cu mâna“, de a prinde pește – pe vremea aceea nu-ți plăcea să-l și mănânci; lanurile de porumb în care stăteai singur și întins pe buruieni sau pe pământul uscat; plăcerea de a privi femei tinere în intimitate, făcând baie, fără să știe că-s privite; mania de a căuta cărți vechi, de a le lua și citi, cu demențială curiozitate; nu-ți plăcea să umbli desculț, alergai mult și umblai prin locuri periculoase etc.
Și iarba, mereu o fascinație pe care n-ai sfârşit nici acum s-o privești cu atenție și încântare!
Iernile nu ți-au plăcut nici în copilărie: doar zilele când era foarte frig și seca apa din râul Sabasa și prindeai mult pește, doar Anul nou, tăierea porcului, doar jocul „de-a războiul“ (!) prin omăt, pe pârtia de la Baba Loghinoaia!
Și faptul că te împrieteneai până la pericol cu fetițele. Te fascinau. Pe unele le dezbrăcai, le priveai, le „examinai“, le sărutai! Și nu te rușinai decât în fața celor mari!
N-ai simțit niciodată nevoia să te sinucizi, deși îți amintești că pe la 15-16 ani amenințai (!) pe mama cu așa ceva! Infantilism, lipsă de personalitate.
Și a trecut! Dar nu te-ai vindecat de tinerețe!
Din volumul în curs de apariție
„Cuie bătute pe cruce. Jurnal 1977 – 1982“
