În toamna anului 1979, imediat după ce tânărul Aurel Dumitrașcu (avea pe atunci doar 23 de ani) va debuta în revista „Luceafărul“ cu primele sale poeme, profesorul și scriitorul Gheorghe Ostroveanu îi va scrie, din tren, o emoționantă epistolă pentru a-și arăta surprinderea și bucuria la aflarea veștii acestui debut….
Month: January 2022
VALERIU BÂRGĂU – Autoportret în Bibliotecă *
Vestea că Aurel Dumitrașcu este laureatul Festivalului „M. Eminescu” pentru debut de poezie, m-a bucurat mult. Poet din stirpea sihaștrilor (în Borca / în bibliotecă), debutantul din 1984 cu volumul „Furtunile memoriei“ (Ed. Albatros) a tipărit recent cea de-a doua carte, „Biblioteca din Nord“ (Ed. Cartea Românească, 1987). Structurat în…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Ca să nu mai plângi ți-au dat cartușul gol. Era roșu cartonul.“
Mintea ți se umple uneori cu o amintire infantilă. O iarnă cu zăpadă pe sfârşite, era-n 1959 cu siguranță. Aveai patru ani. Erai la un unchi de-al tău. El avea o cățea. Bătrână. Ți-o amintești: era de o culoare roșie spălăcită, cu părul mai scurt pe anumite porțiuni, o cățea…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Faptul că este primar nu e un semn că Partidul i-a dat ceva în plus!“
Pe un ton pisicos și impersonal, noul primar (Vasile Florescu – un tip nul în școală!) te-a chemat până la primărie. Te-ai dus, cu gând bun. Ceea ce ți-a spus te-a șocat: cică profesorii Niță și Bondar (directori) nu vor să te mai angajeze dacă nu te tunzi! Ai rămas…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Ilie era mai simpatic decât toți oficialii comunei, decât toți deștepții și împăunații.“
A murit cel mai pitoresc personaj al Borcăi. Ilie al lui Țicu. Azi-dimineață, chiar la ușa restaurantului, întins cu fața în sus, a fost găsit înghețat. Băuse. Aseară plângea că se duce acasă și o să-l bată mă-sa. Pentru prima dată ai simțit nevoia să te apropii să vezi un…
INEDIT Nichita Stănescu către Aurel Dumitrașcu: „Îți mulțumesc pentru «stolul de mere». Fii atent, Adam a pățit-o numai pentru unul singur!“
În ultima zi a unui noiembrie 1981, Aurel Dumitrașcu va trimite din munți, din Sabasa, un colet către bunul său prieten, marele Nichita Stănescu. Un colet cu un conținut ceva mai straniu, un colet plin cu mere. Va nota gestul în jurnalul său: „Luni. Un pachet cu mere pentru Nichita…
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Învățătorul de la Mădei
Într-o viață de om, întâlnirile cu adevărat memorabile nu se repetă în fiecare zi. Orice om duce cu el nostalgia unei zile anume sau a mai multor zile. Cu ani în urmă am întâlnit într-o școală de pe Valea Muntelui un învățător pe care nu-l pot uita niciodată și a…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „A murit singurul om care bănuise, când încă erai un puști, că «te vei face» scriitor.“
15 oct. 1980 Ion Loghin se simte foarte rău, pare a fi aproape de moarte. Când erai puști, când făceai toate drăciile posibile, omul acesta spunea că „ai să ajungi scriitor“. „Ca Ion Creangă“ – mai spunea el. Ceva se adeverește! Se duc bătrânii… Acest om a presimțit realitatea…
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „A trecut! Dar nu te-ai vindecat de tinerețe!“
21 noiembrie 1981 Îți amintești l’enfance! Totuși nu le semănai celorlalți! Căutai și atunci singurătatea, joaca de unul singur! Umblai noaptea prin podurile caselor vechi de la Ștefănescu, prin beciuri; te târai prin culturile babelor mai mult pentru a-ți demonstra că ele văd rău decât pentru a fura căpșuni,…
Aurel Dumitrașcu sub supravegherea Securității (6): „Fiți pe pace, domnilor, Aurel Dumitrașcu e un bun român, nu o haimana subversivă!“
Aurel știa că este urmărit încă de prin 1979, pe vremea când abia împlinise 24 de ani. Există, în jurnalul și în corespondența sa, numeroase pagini ce dau mărturie în acest sens. Supus presiunilor de tot felul din partea colegilor de cancelarie și falșilor prieteni, la 27 de ani scrie…