„Omul e marginea de cer în care stelele plîng
pămîntul e numai cuvînt”
Aurel Dumitrașcu
Pe 21 noiembrie, Aurel ar fi împlinit 66 de ani. Ce ani frumoși ar fi adunat Aurel, cîtă viață ar fi trăit, cîte amintiri, cîte cărți ar fi scris… Din păcate Aurel a plecat învins de o boală incurabilă, singur, tăcut, lăsînd în urma lui munți de întrebări și neliniști. După atîția ani fără Aurel, îmi este foarte greu să mă adun. Mă macină o groază de gînduri, sînt tulburat și neîmpăcat cu preajma morții lui, cu destinul atît de complicat, în care cei din jur l-au așezat cu bună știință. Aurel a fost pentru mine bucuria, tăcerea, anii cînd între două drumuri ne-am întîlnit, eu mai tînăr ca el cu șase ani, el un poet deja consacrat. Am împărțit viața noastră de atunci, între lecturi și călătorii pe dealurile din jur, între cărți și muzică.
Sînt multe însemnări în Carnetele Maro, în care Aurel își nota întîlnirile noastre, iar multe din gîndurile lui din sutele de scrisori și jurnal îmi sînt cunoscute. A fost unul dintre cei mai mari epistolari ai generației 8o, a scris pentru că numai așa putea supraviețui singur, acolo, în munți. Corespondența lui este fascinantă și tulburătoare. Avea nevoie de prieteni, trăia prin ceilalți, își construise o lume în care cuvîntul scris îi însenina viața. A iubit cu patimă, a legat prietenii care durează și azi, a fost neiertător cu cei din jur atunci cînd le simțea duplicitatea. O viață trăită mereu aproape de limită, bucuria cuvîntului scris, fac din Aurel un scriitor exemplar.
După moartea lui, multe nu au mai fost așa cum s-ar fi cuvenit să fie. Un tînăr pe care nu l-am cunoscut personal, Fabian Anton, cu acordul și sprijinul lui Ionel Dumitrașcu, a lansat pe 16 septembrie siteul aureldumitrașcu.ro. E un lucru excepțional, cu o mare încărcătură morală, cu pagini inedite, cu o parte din opera lui necenzurată.
Îmi este dor de timpurile cu Aurel. Furat mereu de magia cuvintelor, Aurel și-a construit prin scris, zi de zi, o lume numai a lui, acum iată și a noastră. Știu că anii în care am fost împreună au contat. Știu că, dincolo de cuvinte, Aurel a fost un om și un suflet minunat. Zeii fie cu tine, dragul meu! Pe 13 noiembrie 2015, la Biblioteca Județeană, era comemorat Aurel. Eram printre invitații din ziua respectivă dar, intrînd pe pagina de fb, am văzut o fotografie de grup din tinerețe, cenzurată, în care eu eram șters. Acea fotografie, cu alte afișe și postere cu Aurel, făceau parte din momentul Aurel Dumitrașcu 60. Restul e istorie, tăcere și timp mort.
21 noiembrie 2021
