Aurel ar fi împlinit 66 de ani în 21 noiembrie 2021. Ce vârstă glorioasă pentru un scriitor! Stau, acum când scriu aceste rânduri, cu ochii în gol. De câte ori mă gândesc la Aurel (scrisorile către mine le semna Aiurel), pierd firul, intru într-o contemplație tulburătoare. Adevărul ascuns e că din momentul dispariției lui, la 35 de ani, prezența sufletească (nu absența) a lui Aurel mă inhibă.
Mai nou, de când a apărut extraordinarul site (realizat de Fabian Anton, „mesagerul” spiritual al lui Aurel, acum, pe lumea asta) aureldumitrascu.ro, timiditatea mea în fața prezenței lui sufletești ia proporții pe zi ce trece, cu cât descopăr noi valențe ale operei lui. Pe cât trec anii de la dispariție, pe atât opera lui crește. Sunt copleșit de substanța scrierilor lui Aurel (scrisori, texte ocazionale, poezie, jurnal; are o operă de invidiat) de până la 35 de ani, el și-a epuizat fenomenalul literar (creația în sine ține de fenomenal). Va fi mereu tânăr în memoria istoriei poeziei scrise în limba română, fericit că n-a trecut tocmai neobservat (are locul lui natural în istoriile literare, e în lista poeților canonici de la noi): un tânăr poet valoros, un reper „venit din Biblioteca din Nord” (să-i parafrazez titlul celei de a doua lui cărți). Un poet cu coloană vertebrală, distins, de care orice generație literară ar fi mândră să-l aibă printre liderii ei. Nu pot să nu observ că, la 31 de ani de la dispariție, puterea de convingere a lui Aurel vine și de pe lumea cealaltă. Nu știu ce rol are metafizica (sau caracterul mecanicii cuantice, bun mijlocitor) în a găsi un canal de legătură cu această lume, dar e clar că Aurel e printre puținii scriitori români (eu nici nu am termen de comparație cu alt scriitor) care după moarte au parte de o posteritate creatoare, fiind publicat cu cărți originale (poezie și jurnal, tipărite selectiv de Adrian Alui Gheorghe, de exemplu) și texte inedite (online, acum prin acest site profesional realizat ireproșabil).
Îmi e dor de Aiurel, de scrisorile lui. De ce nu-mi trimite o scrisoare de pe lumea cealaltă? Of. M-aș bucura să mă întâmpine când voi sosi în lumea lui, când o fi, mâine, poimâine, să-l îmbrățișez… Am stat departe unul de altul (eu, până în 1990 am avut domiciliu stabil la Focșani, el a locuit la Sabasa-Borca, la casa părintească și la Piatra Neamț până să dispară), ne întâlneam doar la Colocviile de poezie de la Neamț (la Tg. Neamț și Piatra Neamț), dar eram atât de apropiați sufletește… Pentru mine el e viu. Prezent cum e azi prin site-ul care îi poartă numele, nu pot decât să-i urez La muți ani!
19 noiembrie 2021. BV
