INEDIT Aurel Dumitrașcu – Mă exploatez admin, 08/11/2021 Mă exploatez în serile când poemul e singurul meu Dumnezeu, mă exploatez până la sânge nu-s acuzabil, gândiți-vă (doar) că eu sunt un om care uită să-și așeze capul pe pernă în noapte veghind ca un sfinx liniștea fără margini ce trebuie să bântuie mereu sufletele voastre Dacă vreți să-mi întindeți cândva mâna să o faceți când poate prematur voi coborî în moarte, m-aș întoarce să vă mai veghez o noapte. Poem inedit, datat „Borca, 29 octombrie 1977“, aflat în Arhiva „Aurel Dumitrașcu“ Inedit aurel dumitrascuborcapoempoemepoeziepoezii
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (6): „Sunt rău pentru că țin să rămân curat!“ 30/03/202301/04/2023 Borca, 22 decembrie 1985 Iubitule, Cum să-ți fi scris în lunile astea îmbulzite spre o aceeași gură de căpcăun?! Am scăpat de fiecare dată, e drept, însă numai tare trist. N-am reușit să plec de aici și aceasta mă scoate din minți tot mai mult! Nu sunt zei. Sunt… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David (4): „Suntem prea talentați pentru a ne duce talentul la Muntele de Pietate!“ 28/03/2023 Borca, 11 martie 1984 Bunul și dragul meu boier, Azi n-am văzut niciun înger beat, așa că-ți scriu, potopind astfel drumul până la tine – unde am să și ajung cândva, poate în cea vară, poate în astă viață. Te îmbrățișez, mai întâi, pentru ultima ta seducătoare harababură[1]! Nu-i… Read More
Inedit INEDIT Aurel Dumitrașcu către Dan David: „Sunt profesor (vai!) și mi-e greață să fiu muritor de foame în propria-mi țară.“ 31/03/202301/04/2023 8 august 1987 Dragul meu, Îți scriu târziu și fără să-mi cer scuze. Pur și simplu am fost năpădit de tot felul de lucruri care m-au demoralizat ca prieten, ca epistolar. Examenele[1] (toate) din anul V, lucrarea de stat despre Virgil Mazilescu[2], susținerea (la sfârşitul lui iunie, deși… Read More