Zilele trecute s-au împlinit 27 de ani de la lansarea revistei „Biblioteca din Nord“ editată de o mână de profesori și elevi entuziaști ai Grupului Școlar „Aurel Dumitrașcu“ din Borca.
Povestea acestui ambițios și riscant proiect editorial, ce a atins anul acesta 49 de numere, o aflăm chiar de la inițiatori:
„Da! O revistă a noastră!
A școlii noastre.
Asta a fost, printre altele, o discuție foarte aprinsă, la prima întâlnire cu Consiliul elevilor în septembrie 1995.
Ideea nu era nouă. O mai auzisem. Mai discutasem despre ea. Și, iată cum gândul mă poartă cu peste douăzeci de ani în urmă, când, tânără profesoară, intram, oarecum timorată, în clasa a XI-a. Din ultima bancă mi-a atras atenția un băiat blond, cu ochi albaștri, ce irizau luminițe jucăușe, cu un zâmbet ce exprima ceva între sfială și ironie.
Era Aurel Dumitrașcu, devenit, câţiva ani mai târziu, poet, apoi profesor la aceeași școală în care, pe furiș, citea romane, poezii, acolo în ultima bancă, unde se credea ferit de «ochiul necruțător» al profesorului.
Aurel iubea copiii și simțea că trebuie să facă mai mult pentru ei. De la el a ţâşnit pentru prima dată ideea înființării unui club sau a unei reviste pentru a le oferi elevilor și altceva decât niște norme educative închistate într-o ideologie despre a cărei nonvaloare nu se sfia niciodată să vorbească.
Era conștient că munții și Bistrița și pădurile din Borca nasc oameni de valoare, dar aceste valori trebuie căutate, cultivate, stimulate, îndrumate. A încercat să demonstreze acest lucru și a reușit. Radu, Petronela… ce sunt altceva decât «creații» ale lui Aurel?
Prietenii din Piatra Neamț, care îl prețuiau poate mai mult decât am făcut-o noi, l-au chemat la ei și așa toate proiectele, planurile construite împreună s-au năruit. Ca să materializăm gândul frumos al lui Aurel aveam nevoie de entuziasmul, de sprijinul moral, de erudiția și de timpul lui, timpul lui care acum cinci ani s-a oprit.
Probabil că de acolo, de undeva, de sus, de pe un arc de curcubeu, nu a lăsat ca speranța să moară și iată-ne, elevi și profesori, prieteni de suflet ai lui Aurel, pornind într-o încercare, poate stângace, acum la început, de a alcătui o nouă «Bibliotecă din Nord»: de data aceasta la modul propriu, în care să strângem gândurile noastre prin care să ne exprimăm sentimentele, din care să aflăm, să învățăm… Bucuria.“
Printre cei sosiți „după atâţia învingători, după atâtea războaie“, dornici să ne obișnuiască și să ne propună Bucuria, se aflau, în acel noiembrie 1995, profesoara Maria Lungu, manager general, Ileana Budăi, redactorul șef al publicației, profesorii Lucia Cosula, Marcela Condor, Petronela Caia, Stejărel Cusmir, învățătoarea Manuela Mujdei, bibliotecara Camelia Geană și, desigur, Iolanda Lupescu, sufletul nenumăratelor proiecte dedicate lui Aurel Dumitrașcu.
Astăzi însă, 27 de ani mai târziu, redactorii „Bibliotecii din Nord“ au o misiune mult mai grea decât au avut-o cei care au ridicat la Borca acest monument al cuvântului scris, fiind din ce în ce mai dificil să răzbați, înarmat doar cu o foaie de înțelepciune, într-o lume dominată de impostură și de false valori.
Va învinge și de această dată „Biblioteca din Nord“?
Nu știm.
Sperăm doar să o facă.
Așa cum a făcut-o și bibliotecarul ei suprem, Aurel Dumitrașcu.

Leave a Reply

Your email address will not be published.