Anei Blandiana
Și chiar niciodată,
niciodată
nu v-ați gândit că-s
prea singur,
că nu m-ați arătat niciodată
cu degetul…
Poem inedit, datat „22 octombrie 1978“,
aflat în Arhiva „Aurel Dumitrașcu“
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Azi e și ziua frumuseții! Să visezi bucurii în ziua aceasta!“
8 martie 1988 Draga mea, Nu, nu sunt mut! Chiar, cum ar suna: Dumitrașcu cel Mut? Sau Muc cel Mic?! N-am putut să-ți scriu mai repede [paranteză: dar nici tu n-ai răspuns scrisorii mele, până acum!]. Am plecat, vineri, la Iași. Din cauza viscolului, am ajuns după ora 15 acolo…
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Se adună prea mulţi oameni buni și morți în tine. Unde vor mai încăpea?!“
11 decembrie 1980 O veste care te-a amețit: Tuțu Lazăr a murit. Atât. Fără explicații. A murit. Cum!? Cum!? Cum!? Cum să moară!? Cum să moară!? A murit. Îți vâjâie capul. Titel. Tuțu, acum. Adolescența ta. Ce se-ntâmplă?! Cine urmează?! Este incredibil. A murit. Ce rost au explicațiile?! L-a…
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu către Sorin Grecu: „Mă simt nespus de sărac, ca o Grecie fără temple!“
Borca, 23 mai 1980 Te salut, dragul meu! Câte o cioară cade prin noi, nu știu dacă tu ai văzut vreodată cum, uneori, câte un deal pleacă, își iese din fire, se mută peste copaci, acoperă albii, face din pâraie niște portocale stoarse, poate un fel de șoșoni pentru pribegii…