Anei Blandiana
Și chiar niciodată,
niciodată
nu v-ați gândit că-s
prea singur,
că nu m-ați arătat niciodată
cu degetul…
Poem inedit, datat „22 octombrie 1978“,
aflat în Arhiva „Aurel Dumitrașcu“
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu – Scrisori către Bobocilă: „Poate că voi face mai mult soare acolo în munți, scriindu-ți în fiecare zi.“
București, 3 aprilie 1989 Paia, Uite, sunt în Bucureşti, la etajul 5, și îți scriu primele cuvinte promise. Acum o jumătate de oră m-am întors de la cimitirul Bellu. Știi, în tren, în timp ce veneam încoace mi-a fost dor de Nichita și de Eminescu. Nu dintr-un exces de pioșenie…
Inedit
Read More
JURNAL INEDIT Aurel Dumitrașcu – „Dumitru Ana – un român exemplar“
La prânz ai venit acasă. Grăbit. Era frig. Mama ți-a spus fără lacrimi: „A murit Dumitru!“. Te-ai așezat pe un scaun, nu uimit, te așteptai, dar parcă se prăbușise ceva în tine, ceva dureros. Ai tăcut. Mult. Minute în șir. Mama vorbea. Vorbea tristă. Zicea că-i frică să nu se…
Inedit
Read More
INEDIT Aurel Dumitrașcu: „Hei, vă mai aduceți aminte de mine!“
Hei vă mai aduceți aminte de mine! Bună ziua! Trec și eu prin pămînt vocea însă mi-e deasupra și vă acoperă urechile ca să nu răciți iarna. Borca, 4 decembrie 1977